ICCJ. Decizia nr. 6435/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, la data de 19 septembrie 2005, în dosarul nr. 8447/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de petentul P.A. privind pe judecătorii din cadrul Tribunalului Prahova.
A fost obligat petentul la plata sumei de 20 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte nr. 495/P/2004 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul P.A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), și art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale), constând în aceea că în perioada august 2003 - ianuarie 2004, pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, a sustras din locuința mai multor părți vătămate bunuri în valoare totală de 86.000.000 lei.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Vălenii de Munte sub nr. 2260 din 16 septembrie 2004, iar la termenul din 12 septembrie 2005, P.A. a recuzat toți magistrații de la Judecătoria Vălenii de Munte și Tribunalul Prahova, precum și pe procurorul C.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, exprimându-și nemulțumirea privind modalitatea trimiterii sale în judecată și felul în care se desfășoară cercetarea judecătorească.
Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (5) C. proc. pen., abținerea sau recuzarea care privește întreaga instanță, trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător și se soluționează de instanța ierarhic superioară.
Cum în speță, petentul nu a arătat cazurile de incompatibilitate în care se află fiecare judecător din cadrul Tribunalului Prahova, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că cererea de recuzare este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât dosarul în care P.A. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de furt calificat, nu a fost soluționat de magistrații Tribunalului Prahova. Curtea de Apel Ploiești a apreciat că, în aceeași situație se află și procurorul C.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, care nu a fost procuror de ședință în dosarul nr. 2260/2004 al Judecătoriei Vălenii de Munte și nici nu a instrumentat cauza în faza de urmărire penală.
în raport de cele arătate mai sus, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că cererea de recuzare este neîntemeiată.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs petiționarul P.A., fără a-l motiva în scris.
La termenul acordat pentru judecarea recursului, înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea acestuia.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a lăsat la aprecierea instanței admisibilitatea recursului declarat de acesta.
Reprezentantul parchetului a pus concluzii de respingere a recursului ca fiind inadmisibil.
înalta Curte, examinând din oficiu cauza, potrivit art. 3856alin. (1) și (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de petiționarul P.A. este inadmisibil.
Inadmisibilitatea căii de atac intervine atunci când ea nu este prevăzută de lege.
Conform dispozițiilor art. 3851alin. (2) C. proc. pen., "încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".
Pe de altă parte, dispozițiile alin. (7) al art. 52 C. proc. pen. (care instituiau atacarea separată cu recurs, în termen de 48 de ore, a încheierii prin care s-a respins recuzarea), au fost abrogate prin articolul unic al O.U.G. nr. 55/2004, abrogarea fiind determinată de necesitatea eliminării neîntârziate a posibilității de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale care împietează asupra desfășurării normale a procesului penal.
Față de conținutul încheierii pronunțate în cauză și de dispozițiile legale mai sus enunțate, înalte Curte constată că acest tip de încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu sentința care se va pronunța pe fondul cauzei.
Cum o astfel de hotărâre nu a fost pronunțată, cauza aflându-se încă pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., combinat cu art. 3851alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul inculpat P.A. împotriva încheierii din 19 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 8447/2005.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul petiționar la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei a reprezentat onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6434/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6452/2005. Penal → |
|---|
