ICCJ. Decizia nr. 6434/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 928 din 28 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1985/2005, s-a luat act de retragerea contestației la executare formulată de condamnatul M.F., împotriva deciziei penale nr. 1213/2003 a Tribunalului București.
în motivarea contestației petiționarul a arătat că a fost condamnat fără a se administra probele în condițiile prevăzute de art. 289 C. proc. pen.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 386 C. proc. pen.
La termenul din data de 28 iunie 2005, contestatorul M.F. a declarat că-și retrage contestația, iar tribunalul a luat act de această manifestare de voință.
împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel contestatorul condamnat, arătând că în mod greșit și-a retras contestația la executare și a solicitat să se trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia penală nr. 667 din 6 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins apelul, ca nefondat, constatând că nu se impune desființarea sentinței apelate.
Nemulțumit de soluția instanței de apel, condamnatul contestator M.F. a atacat-o cu recurs, susținând că nu se face vinovat de infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat, martorii acuzării fiind mincinoși.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3857alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Recursul penal, ca orice cale de atac judiciară, permite persoanelor îndrituite să promoveze un control judecătoresc în cadrul căruia se verifică hotărârile judecătorești penale, în vederea desfășurării acelor hotărâri care cuprind erori de fapt și de drept și înlocuirea lor cu hotărâri legale și temeinice.
în speța de față nu se poate pune problema unor greșeli de judecată, câtă vreme petiționarul și-a retras contestația, iar instanțele au luat act de această retragere.
Recurentul nu a prezentat motive care să ducă la concluzia că se impune casarea hotărârilor atacate, iar înalta Curte din oficiu, a constatat că acestea sunt legale și temeinice.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 6432/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6435/2005. Penal → |
|---|
