ICCJ. Decizia nr. 6446/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 877 din 25 iunie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații:
- T.N., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I și alin. (4) teza a III-a cu referire la art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001 la pedeapsa de 13 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 23 august 2003, la zi.
- T.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) teza a III-a cu referire la art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 2 pct. 2 lit. c) teza I lit. a) din Legea nr. 678/2001 la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 23 august 2003, la zi.
în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ., inculpatul T.N. a fost obligat la plata sumei de 200.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N.C.E., iar inculpatul T.M. la plata sumei de 100.000.000 lei daune morale către aceeași parte civilă.
în baza art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul T.N. a sumei de 1.500.000 lei și a unui telefon, iar de la inculpatul T.M. a autoturismului Dacia 1300.
S-a dispus restituirea către inculpatul T.N. a următoarelor sume de bani: 1.000.000 lei (recipisă de consemnare nr. 42.30.01/03/40.6/00031 din 11 septembrie 2003 - C.E.C. sucursala Victoria), 20 dolari S.U.A. și 20 Euro (adresa nr. 3487/11 septembrie 2003 - B.N.R. - S.M.B.).
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
în perioada decembrie 2002 - 22 august 2003, inculpatul T.N. a recrutat-o și a găzduit-o pe partea vătămată N.C.E., în vârstă de 16 ani, pe care, prin amenințări și violențe a obligat-o la practicarea prostituției.
în aceeași perioadă, inculpatul T.M. a transportat-o pe partea vătămată la diferite adrese în București, unde aceasta practica prostituția în folosul celor doi făptuitori.
Activitatea infracțională a inculpaților a fost curmată prin intervenția organelor de poliție, la data de 21 august 2003, când au fost surprinși primind suma de 1.500.000 lei de la martorul J.C. pentru a întreține relații sexuale cu partea vătămată.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a acțiunii de supraveghere operativă, proces-verbal de marcare criminalistică, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de percheziție domiciliară, dovezi de predare-primire bunuri, declarațiile părții vătămate, martorilor și inculpaților.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 686 din 27 septembrie 2004, a admis apelul declarat de inculpatul T.M. și a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) teza a III-a cu referire la art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 2 pct. 2 lit. a) teza I lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și 4 teza I cu referire la art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001, text de lege în baza căruia l-a condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Starea de arest a inculpatului a fost menținută, iar prevenția a fost dedusă la zi.
Apelul declarat de inculpatul T.N. a fost respins ca nefondat.
Perioada de arest preventiv a fost dedusă la zi, iar starea de arest a inculpatului a fost menținută, conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Inculpatul T.N. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500.000 lei către stat.
Instanța de control judiciar a motivat că în cazul inculpatului T.M. s-a reținut în mod greșit, teza a III-a de la art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001, în loc de teza I și art. 2 pct. 2 lit. a), în loc de lit. c) din aceeași lege.
De asemenea, s-a mai arătat că hotărârea de condamnare a inculpatului T.N. este legală și temeinică sub toate aspectele.
împotriva acestei decizii penale, inculpații au declarat recurs, solicitând în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi asistați de un avocat abilitat să exercite această profesie, iar în subsidiar, reducerea pedepselor.
Prin decizia penală nr. 3062 din 16 mai 2005, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile inculpaților, a casat decizia penală nr. 686 din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, și a trimis cauza spre rejudecare acestei instanțe.
Starea de arest a inculpaților a fost menținută.
Instanța supremă a reținut că, potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, este abilitat să pună concluzii, în instanță, numai avocatul înscris în tabloul baroului din care face parte, barou component al U.N.B.R.
Or, în fața instanței de apel, inculpații au fost apărați de R.C. care nu este înscrisă ca avocat în tabloul vreunui barou parte componentă a U.N.B.R.
Fiind apărați de o persoană care nu îndeplinea calitatea de avocat, inculpații au fost lipsiți de apărare care, în acest caz, era obligatorie, încălcându-se prevederile art. 197 C. proc. pen., și constatându-se nulitatea hotărârii judecătorești astfel pronunțate.
în rejudecarea apelurilor, Curtea de Apel București, secția I penală, a pronunțat decizia penală nr. 659/ A din 24 august 2005 prin care a respins, ca nefondat, apelul inculpatului T.N. și a admis apelul declarat de inculpatul T.M.
în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din art. 13 alin. (1) și (4) teza a III-a cu referire la art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 2 pct. 2 lit. a) teza I lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 13 alin. (1) și (4) teza I cu referire la art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001, text de lege în baza căruia inculpatul T.M. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 23 august 2003, la zi.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul T.N. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei RON din care 100 lei RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul T.M. în sumă de 100 lei RON se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Instanța de apel a constatat că, criticile formulate de inculpați cu privire la stabilirea situației de fapt și a vinovăției acestora, administrarea probatoriilor, individualizarea pedepselor nu sunt întemeiate, hotărârea primei instanțe fiind motivată în fapt și în drept și aplicând în mod corespunzător dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.
în ceea ce privește pe inculpatul T.M. s-a constatat că încadrarea juridică a infracțiunii a fost greșit reținută având în vedere actele materiale desfășurate de acest inculpat, respectiv transportarea părții vătămate la diferite adrese din București unde era obligată să practice prostituția.
în baza textului de lege reținut după operarea schimbării încadrării juridice, Curtea de Apel București l-a condamnat pe inculpatul T.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, apreciată ca temeinică în raport de pericolul social și gravitatea faptei săvârșite, dar și în contextul rolului mai redus pe care acest făptuitor l-a avut în realizarea activității infracționale, față de fratele său, inculpatul T.N.
în termen legal, inculpații T.M. și T.N. au declarat recurs, solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate și, în principal, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sau trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe care să stabilească adevărații autori ai faptei și împrejurarea că partea vătămată nu a fost sechestrată.
în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 171, 18, 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect și complet situația de fapt și au reținut în mod judicios vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Inculpații au fost surprinși în flagrant în timp ce o aduseseră pe partea vătămată, minora N.C.E., la adresa din Calea Plevnei pentru a întreține relații sexuale cu martorul J.C., client racolat de T.N. care a și încasat de la acesta suma de 1.500.000 lei. Transportul părții vătămate a fost asigurat de T.M. care primea bani de la fratele său pentru asigurarea prezenței părții vătămate la diferitele adrese din București unde era obligată să întrețină raporturi sexuale, foloasele materiale de pe urma practicării prostituției revenindu-le celor doi inculpați.
Percheziția domiciliară efectuată de organele de poliție a relevat, fără putință de tăgadă, faptul că partea vătămată era sechestrată de inculpați în imobilul în care locuia T.N., această împrejurare rezultând, de altfel, și din declarațiile părții vătămate, dar și ale martorilor J.C. și C.V.
Inculpații o supravegheau îndeaproape pe partea vătămată, limitându-i deplasările și timpul doar la cel necesar întreținerii raporturilor sexuale în locurile alese de ei.
Apărările inculpaților au fost corect înlăturate de instanțele de judecată, activitatea infracțională desfășurată de aceștia fiind pe deplin dovedită, astfel că, Curtea constată, ca nefondate, cererile de trimitere a cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe, precum și cea de achitare formulate de inculpați.
Cu privire la modul de individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, Curtea constată că instanțele de judecată au făcut o eronată interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Făcând o justă punere în evidență a criteriilor de individualizare a pedepselor, având în vedere atât datele legale de pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, dar și cele referitoare la întinderea activității infracționale limitate la o singură persoană, timp de câteva luni de zile, la persoana inculpaților care nu au antecedente penale și care au oferit informații pe baza cărora s-a putut stabili adevărul în cauză, Curtea constată că în cauză se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați, în așa fel încât acestea să reprezinte modalități concrete și eficiente de reeducare și reinserție socială a acestora.
în consecință, Curtea urmează să admită recursurile inculpaților, să caseze decizia atacată cu privire la individualizarea pedepselor și să reducă pedepsele aplicate după cum urmează:
- pentru inculpatul T.M. de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) teza I cu referire la art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001;
- pentru inculpatul T.N. de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I și alin. (4) teza a III-a cu referire la art. 12 pct. 2 lit. a) și art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001.
Celelalte dispoziții ale deciziei atacate vor fi menținute.
Timpul arestului preventiv va fi dedus din pedepsele aplicate de la 23 august 2003, la zi, pentru fiecare inculpat.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Au fost văzute dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6452/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6468/2005. Penal → |
|---|
