ICCJ. Decizia nr. 6432/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 3014 din 12 mai 2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2643/2005, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpatul M.I.D. împotriva încheierii din 20 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 1198/2005.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:
Prin încheierea din 20 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații M.I.D. și N.V., împotriva sentinței penale nr. 286 din 7 martie 2005 a Tribunalului București, a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului M.I.D.
S-a reținut că în raport de gravitatea faptei comise și persoana acestuia, măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind necesară menținerea acesteia și în timpul judecării apelului.
Instanța de recurs a apreciat ca fiind legală și temeinică încheierea recurată de inculpatul M.I.D., nefiind motive de natură a determina reformarea acesteia.
Totodată, s-a avut în vedere și faptul că există o hotărâre de condamnare a recurentului inculpat, de 11 ani închisoare.
împotriva deciziei instanței de recurs a formulat contestație în anulare inculpatul M.I.D. invocând nulitatea absolută a mandatului de arestare preventivă.
înalta Curte, examinând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor art. 386 și următoarele C. proc. pen., constată următoarele:
Dat fiind caracterul ei de cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi folosită în cazuri cu totul deosebite, aceasta contribuind la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.
Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care există probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
în cauză, instanța de recurs nu a soluționat fondul cauzei ci a examinat legalitatea și temeinicia încheierii instanței de apel prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în atare situație, această încheiere nu este susceptibilă de a fi atacată cu o cale extraordinară de atac în condițiile art. 386 C. proc. pen.
Pe cale de consecință, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul M.I.D., împotriva deciziei penale nr. 3014 din 12 mai 2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON (400.000 lei) a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6470/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6434/2005. Penal → |
|---|
