ICCJ. Decizia nr. 6472/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 827 din 9 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București s-a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului A.N.C., la pedeapsa de 7 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatului i s-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Potrivit art. 83 C. pen., i s-a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară, județul Călărași prin sentința penală nr. 414 din 7 octombrie 2003, fiind adăugată la pedeapsa de 7 ani închisoare, în final, dispunându-se să execute 8 ani și 8 luni închisoare.
în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța soluția de mai sus, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La 4 decembrie 2003, inculpatul a deposedat, prin amenințare, pe partea vătămată S.V. de 50.000 lei și două cutii de petarde.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a susținut că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen., și individualizare a pedepsei.
Prin decizia penală nr. 673/ A din 8 septembrie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpat, a desființat, în parte, hotărârea atacată și a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 6 ani închisoare, a menținut dispozițiile art. 83 C. pen., dar în raport de pedeapsa de un an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 237/2002 a Judecătoriei Lehliu Gară, dispunând ca în final, inculpatul, să execute pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare.
în considerente a reținut că, succesiunea faptelor comise de inculpat dintre care unele în concurs, iar altele în stare de recidivă post-condamnatorie, ca și datele la care au rămas definitive hotărârile judecătorești atestă că, la data de 4 decembrie 2003, dispozițiile art. 83 erau incidente numai în raport de pedeapsa dispusă prin sentința penală nr. 237 din 16 octombrie 2002 a Judecătoriei Lehliu Gară.
în termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care le-a criticat cu privire la pedeapsa aplicată.
Critica va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se că printr-o greșită aplicare a legii, instanțele au stabilit pedepse nelegale.
Astfel, în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 83 C. pen., nici în raport de pedeapsa de un an și 8 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 414 din 7 octombrie 2003 a Judecătoriei Lehliu Gară și nici în raport de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 237/2002 a aceleiași judecătorii, așa cum a decis instanța de apel.
Afirmația are în vedere o stare de fapt și de drept de necontestat, în sensul că, la 4 decembrie 2003, când a fost comisă fapta dedusă judecății, pentru pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 237/2002 a Judecătoriei Lehliu Gară, se dispusese anularea suspendării condiționate prin sentința penală nr. 414 din 7 octombrie 2003 a aceleiași judecătorii, definitivă la 11 noiembrie 2003; prin aceeași sentință s-a dispus contopirea pedepsei de un an și 8 luni cu pedeapsa de un an, astfel încât, în baza acestei hotărâri definitive, inculpatul urma să execute pedeapsa rezultantă de un an și 8 luni închisoare.
în executarea hotărârii s-a emis mandatul nr. 568 din 11 noiembrie 2003, executarea începând la 28 ianuarie 2004 și urma să expire la 27 septembrie 2005.
Ori, în această situație, nu mai sunt incidente dispozițiile art. 83 C. pen., atâta timp cât, pedeapsa pentru care se dispusese revocarea suspendării și care trebuia executată alături de pedeapsa aplicată faptei dedusă judecății, fusese executată anterior pronunțării unei hotărâri definitive în această cauză, respectiv, la 27 septembrie 2005.
Sub acest aspect, hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, deoarece nefiind incidente dispozițiile art. 83 C. pen. (nici în raport de sentința penală nr. 237/2002 și nici a sentinței penale nr. 414 din 7 octombrie 2003), s-a stabilit pentru inculpat o pedeapsă în alte limite, cu încălcarea legii.
Hotărârile recurate sunt și netemeinice în ce privește cuantumul pedepsei aplicate.
în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea pedepsei trebuie să fie apreciate, în egală măsură, atât împrejurările în care a fost comisă fapta cât și datele ce caracterizează pe inculpat.
Deși inculpatul a comis fapta în stare de recidivă post-condamnatorie, modalitatea de concepere și săvârșire a faptei, respectiv, deposedarea prin amenințare a părții vătămate de suma de 50.000 lei și două cutii de petarde, justificau aplicarea unei pedepse la limita minimă legală, pentru ca în acest fel, să se asigure realizarea cerințelor înscrise în art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat s-a admis, s-au casat hotărârile atacate sub aspectele examinate și rejudecând cauza în aceste limite, s-au înlăturat dispozițiile art. 83 C. pen., și s-a redus pedeapsa de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare, au fost menținute în rest dispozițiile acestora.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6469/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6476/2005. Penal → |
|---|
