ICCJ. Decizia nr. 6430/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 229 din 7 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în baza art. 12 alin. (1), raportat la art. 12 alin. (2) lit. a), combinat cu art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul U.F. a fost condamnat, la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 4 ani închisoare; în baza art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat, la o pedeapsă de un an închisoare, iar în baza art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa închisorii de 4 ani și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Conform dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, adică 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), ca pedeapsă accesorie.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2004 la zi și conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Prin aceeași sentință, în baza art. 36 C. pen., raportat la art. 12 alin. (1), art. 12 alin. (2) lit. a), combinat cu art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.L., la pedeapsa închisorii de 6 ani și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complimentară, iar în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Conform art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, adică 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), ca pedeapsă accesorie.
în baza art. 26 raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), combinat cu art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul T.F. a fost condamnat, la o pedeapsă de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca pedeapsa complimentară, iar în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Potrivit art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 și art. 71 C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din durata pedepselor aplicate inculpaților M.L. și T.F. perioada reținerii și arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la zi în cazul primului și de la 3 mai 2004 la zi în cazul celui de-al doilea, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților.
în baza art. 328 C. pen., prin aceeași sentință a fost condamnată inculpata M.G., la o pedeapsă de un an închisoarea, cu aplicarea dispozițiilor art. 64 și art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Totodată, în baza art. 328 C. pen., a fost condamnată inculpata A.R., la o pedeapsă de un an închisoare, făcându-se și aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, iar în baza art. 26, raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), combinat cu art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a descontopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 711 din 10 iunie 2004 a Judecătoriei Târgoviște în pedepsele de 2 ani și respectiv un an și 6 luni închisoare, pentru care s-a revocat beneficiul suspendării condiționate (acordat prin sentința penală nr. 497/2000).
Au fost contopite pedepsele de 3 ani, 6 ani și 2 an i închisoare și s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și s-a menținut revocarea suspendării condiționate pentru pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute 7 ani și 6 luni închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive de la 13 iulie 2004 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților.
Conform art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut faptul că, în seara zilei de 19 aprilie 2004, în jurul orelor 23,00, cei 4 inculpați au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate G.E.E. (16 ani) din comuna Viforâta, județul Dâmbovița și prin amenințare și violență au obligat-o pe aceasta să urce în autoturismul cu care veniseră, transportând-o la locuința inculpatului U.F., unde urma să fie exploatată sexual.
în cursul anului 2004, inculpatul U.F. le-a recrutat pe inculpatele M.G. și A.D., care de bună voie au practicat prostituția în folosul acestuia.
împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații U.F., M.L., T.F. și D.C.V. criticând-o atât în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor, cât și cu privire la individualizarea pedepselor.
Prin decizia penală nr. 37 din 5 septembrie 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de către inculpați.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din durata pedepsei perioada arestului preventiv începând cu data de 21 aprilie 2004, pentru inculpații U.F. și M.L., 3 mai 2004, pentru inculpatul T.F. și 13 iulie 2004, pentru inculpatul D.C.V. la zi.
Totodată, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Nemulțumit de soluția instanței de apel, inculpatul T.F., a atacat-o cu recurs, solicitând reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului T.F., atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia cât și ce modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.
Condițiile concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, gradul ridicat al pericolului social concret al faptelor, precum și atitudinea inculpatului după săvârșirea acestora (s-a sustras urmăririi penale), nu justifică reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și de apel.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6428/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6408/2005. Penal → |
|---|
