ICCJ. Decizia nr. 6479/2005. Penal. Art. 257 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6479/2005
Dosar nr. 5581/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87 din 11 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Olt, inculpatul O.I.D. a fost condamnat, la 2 ani închisoare în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 861 şi 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, din care 2 ani reprezintă pedeapsa aplicată, iar 3 ani intervalul stabilit de instanţă.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de acest text.
În conformitate cu art. 257 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 19.900.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În cursul lunii iunie 2004, inculpatul O.I.D., l-a cunoscut pe numitul G.E., căruia i-a spus că are pe cineva în conducerea jandarmeriei din Bucureşti şi poate interveni pentru angajarea acestuia, dar mai are nevoie de alte cinci persoane dornice să se angajeze, care să plătească o sumă de aproximativ 20.000.000 lei, în acest scop.
Despre această convorbire, G.E. le-a relatat martorilor denunţători V.M.M. şi N.M. care au fost şi ei interesaţi să fie angajaţi ca jandarmi.
Ulterior, inculpatul s-a întâlnit şi cu martorul V.M.M. căruia i-a pretins pentru angajare suma de 6.000.000 lei, afirmând că aceleaşi sume au fost plătite şi de ceilalţi doi amatori de angajare.
După un timp, inculpatul a luat legătura telefonic cu cei doi martori, i-a anunţat să vină în Bucureşti pentru a se înscrie în concurs şi să aducă şi un „plocon" pentru comandantul unităţii, în care scop, cei doi martori au cumpărat 12 kg peşte şi 10 l vin contrar sumei de 1.900.000 lei.
În total inculpatul a primit de la cei trei denunţători suma de 18.000.000 lei şi bunuri în valoare de 1.900.000 lei.
Pentru a crea denunţătorilor convingerea că îi va ajuta în demersul lor de a fi angajaţi, inculpatul i-a condus pe denunţători la o unitate de jandarmerie pentru depunerea actelor de înscriere la concurs.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând hotărârea sub aspectul confiscării speciale, înlăturarea dispoziţiilor privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi precizarea serviciului sub supraveghere a inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 250 din 31 august 2005, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat hotărârea atacată şi rejudecând cauza în aceste limite, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861, 862, 863, 864 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
În motivarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că hotărârea este netemeinică, doar în ce priveşte individualitatea de executare a pedepsei care nu corespunde pericolului social al faptei comise.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chiar inculpatul care a criticat pedeapsa aplicată, în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, sancţionând, sub acest aspect, menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Critica formulată urmează a fi examinată în raport cu dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se nefondată, pentru cele ce urmează:
Individualizarea pedepsei atât în privinţa cuantumului cât şi modalitatea de executare, trebuie să respecte prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sens în care, pedeapsa se impune a fi proporţionată atât pericolului social al faptei cât şi făptuitorului.
În cauză, modalitatea de concepere şi săvârşire a faptei, existenţa mai multor acte materiale comise în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, şi care concretizează, în drept, comiterea unei infracţiuni continuate, valoarea sumelor şi bunurilor pretinse şi primite necesitau aplicarea unei pedepse ferme, cu executare în regim de detenţie, aşa cum corect a procedat instanţa de apel.
În acest context, nu se constată motive care să justifice menţinerea pedepsei aplicate de instanţa de fond cu încălcarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), după cum nici incidenţa unei situaţii care să atragă casarea hotărârii atacate.
Pentru aceste considerente critica este nefondată şi cum nu s-a constatat nici alte motive de casare, cu ocazia examinării din oficiu a deciziei, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.D. împotriva deciziei penale nr. 250 din 31 august 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6478/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6480/2005. Penal. Art. 182 Cod Penal. Recurs → |
|---|
