ICCJ. Decizia nr. 6478/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6478/2005
Dosar nr.3541/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 136 din 19 mai 2004 a Tribunalului Hunedoara, a fost condamnat inculpatul:
- A.I.V., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin înlăturarea prevederilor art. 37 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă prevenţia de la 26 noiembrie 2003, la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., inculpatul a fost obligat în solidar cu coinculpatul G.I.A. (condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, prin aceeaşi hotărâre judecătorească) la plata sumelor de 2.200.000 lei reprezentând daune materiale către părţile civile P.A. şi P.M., 10.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P.M. şi de 5.000.000 lei, cu acelaşi titlu, către partea civilă P.A.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2.615.000 lei către stat, din care 615.000 lei reprezintă taxa expertizei medico-legale psihiatrice.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu pentru inculpaţi în sumă de 800.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În dimineaţa zilei de 20 noiembrie 2003, în jurul orelor 4,00, părţile vătămate P.A. şi P.M. au aşteptat o maşină de ocazie, cu intenţia de a se deplasa de la Orăştie la Lugoj.
Ele au fost luate de martorul C.C. în maşina sa în care se mai găseau inculpaţii G.I.A. şi A.I.V., ambii în stare de ebrietate.
Pe drum, inculpatul G.I.A. a avut discuţii cu partea vătămată P.A. cu privire la suma ce trebuia achitată şi, după ce a lovit-o pe aceasta, i-a cerut conducătorului auto să-i coboare pe soţii P. din maşină.
După ce acest lucru s-a realizat, acelaşi inculpat a insistat ca maşina să se întoarcă din drum după părţile vătămate pentru a le putea lua banii.
Cei doi inculpaţi au coborât din autoturism şi s-au îndreptat spre părţile vătămate.
Inculpatul G.I.A. l-a lovit pe P.A. cu pumnul şi, după ce acesta a căzut la pământ, inculpatul A.I.V. i-a sustras suma de 2.200.000 lei.
Deoarece partea vătămată P.M. a început să ţipe, inculpatul G.I.A. a lovit-o în spate, cerându-i să înceteze. Partea vătămată a căzut la pământ, lovindu-se la faţă şi la un deget, leziuni care au necesitat 26-27 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul A.I.V. nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, iniţial susţinând că nici nu a fost prezent la locul faptei.
Inculpatul G.I.A. a susţinut că a sustras banii fără să agreseze părţile vătămate.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului A.I.V. au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorului C.C., certificatul medico-legal, declaraţiile inculpaţilor.
Prin Decizia penală nr. 266 din 24 iunie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile inculpaţilor, a desfiinţat sentinţa instanţei de fond şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Hunedoara, constatând că pronunţarea hotărârii judecătoreşti nu s-a făcut în şedinţă publică.
Starea de arest a inculpaţilor a fost menţinută, în conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
După rejudecare, Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa penală nr. 266 din 9 septembrie 2004, a dispus achitarea inculpatului A.I.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În baza art. 192 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., părţile civile au fost obligate la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, ca urmare a respingerii pretenţiilor civile faţă de inculpatul achitat.
Prin aceeaşi hotărâre judecătorească, inculpatul G.I.A. a fost condamnat, la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul A.I.V. nu a avut nici un fel de contribuţie la săvârşirea faptei, mai mult, din cauza stării de ebrietate şi de oboseală nici nu a realizat comiterea infracţiunii de tâlhărie de către G.I.A.
S-a mai arătat că părţile vătămate, datorită vârstei, au dificultăţi de percepţie vizuală şi acustică, P.A. s-a contrazis în declaraţii, iar P.M. nu l-a putut recunoaşte pe inculpatul A.I.V., ci numai pe G.I.A.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi inculpatul G.I.A.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi condamnarea inculpatului A.I.V.
Inculpatul G.I.A. a solicitat admiterea apelului şi, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 129/ A din 5 mai 2005, a respins ambele apeluri.
Instanţa de control judiciar a apreciat că din probele de la dosar nu rezultă cu certitudine că inculpatul A.I.V. ar fi agresat părţile vătămate în scopul sustragerii de bunuri de la acestea.
Reaudiat de instanţa de apel, martorul C.C. a susţinut că inculpatul A.I.V. a rămas lângă autoturism, în timp ce victimele se aflau la o distanţă apreciabilă de acesta, prin urmare, contactul fizic direct era imposibil de realizat.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs împotriva acestei decizii penale, solicitând casarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate şi condamnarea inculpatului A.I.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Totodată, s-a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 192 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., de obligare a părţilor civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 şi 18 C. proc. pen.
Recursul este fondat pentru motivele invocate.
Instanţele de fond şi de apel au făcut o apreciere eronată a materialului probator administrat în cauză, ceea ce a condus la greşita achitare a inculpatului A.I.V.
Declaraţiile părţilor vătămate P.A. şi P.M. sunt, în mod evident, nepărtinitoare şi sincere. Părţile vătămate au declarat în mod clar că ambii inculpaţi le-au lovit şi că inculpatul A.I.V. a fost cel care a sustras suma de 2.000.000 lei din buzunarul lui P.A.
În cursul urmăririi penale, martorul C.C. a susţinut că ambii inculpaţi au coborât din maşină şi s-au îndreptat spre locul în care se aflau cele două părţi vătămate.
Inculpatul G.I.A., în declaraţia scrisă personal, a menţionat că atât el, cât şi inculpatul A.I.V. au coborât din maşină şi s-au dus spre părţile vătămate, inculpatul A.I.V. fiind cel care l-a agresat pe P.A., doborându-l în şanţul din apropiere.
Faptul că martorul C.C., prieten cu inculpaţii, a revenit în cursul cercetării judecătoreşti asupra declaraţiilor făcute iniţial, susţinând că inculpatul A.I.V. nu s-a îndepărtat de lângă autoturism, este explicabil, dar nefiind motivat, nu poate constitui un temei al soluţiei de achitare.
Tocmai poziţia subiectivă a martorului care a revenit fără argumente la susţinerile iniţiale constituie motivaţia înlăturării acestei depoziţii, în contextul în care primele afirmaţii se coroborează, aşa cum arătăm, cu alte probe administrate în cauză.
Inculpatul A.I.V. a încercat să acrediteze şi ideea că nici nu a fost prezent la faţa locului, pentru a scăpa de răspunderea penală, interes căruia i s-au alăturat apoi, şi inculpatul G.I.A. şi martorul C.C., cu intenţia vădită de a-l ajuta.
Singurii care au declarat sincer, făcând afirmaţii oneste chiar dacă acestea îi puteau prejudicia au fost soţii P. şi, din declaraţiile lor, coroborate cu probele la care ne-am referit, rezultă participarea inculpatului A.I.V. în calitate de coautor la săvârşirea, alături de inculpatul G.I.A., a infracţiunii de tâlhărie.
Pentru acest motiv, Curtea urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, să caseze hotărârile pronunţate şi să dispună condamnarea inculpatului A.I.V., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) Pedeapsa aplicată are în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea apreciind că poziţia procesuală nesinceră a inculpatului şi statutul său de recidivist necesită riposta fermă.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., inculpatul va fi obligat, în solidar cu inculpatul G.A.I., la plata daunelor materiale de 2.200.000 lei şi a daunelor morale de 10.000.000 lei către partea civilă P.M. şi a daunelor morale de 5.000.000 lei către partea civilă P.A.
Curtea constată că hotărârea nr. 266 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara este greşită şi sub aspectul obligării părţilor civile la cheltuieli judiciare către stat în sumă de câte 500.000 lei ca urmare a respingerii pretenţiilor lor civile faţă de inculpatul achitat A.I.V.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., partea civilă căreia i s-au respins în totul pretenţiile civile suportă cheltuielile judiciare avansate de stat, în caz de achitare, în măsura în care aceste cheltuieli au fost determinate de ea.
Or, în cauză statul prin organele procuraturii au investit instanţa de judecată, situaţie în care cheltuielile judiciare efectuate au fost determinate de actul de sesizare al parchetului; pe de altă parte pretenţiile părţilor civile nu au fost respinse în totul, inculpatul condamnat G.I.A. fiind obligat la acoperirea acestora.
În consecinţă, Curtea urmează să înlăture dispoziţiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la părţile civile P.M. şi P.A. din sentinţa penală nr. 266 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul A.I.V. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.500.000 lei, la fond.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 189 şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 129/ A din 5 mai 2005 Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe inculpatul A.I.V.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 266 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara cu privire la greşita achitare a inculpatului A.I.V. şi greşita obligare a părţilor civile la cheltuieli judiciare către stat.
Condamnă pe inculpatul A.I.V., la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Obligă inculpatul, în solidar cu inculpatul G.A.I., la plata a 2.200.000 lei daune materiale şi 10.000.000 lei daune morale către partea civilă P.M. şi 5.000.000 lei daune morale către partea civilă P.A.
Înlătură dispoziţiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la părţile civile P.M. şi P.A. din sentinţa penală nr. 266 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara.
Obligă pe inculpatul A.I.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.500.000 lei, la fond.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6477/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6479/2005. Penal. Art. 257 Cod Penal. Recurs → |
|---|
