ICCJ. Decizia nr. 6474/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6474/2005
Dosar nr. 5982/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Argeş prin sentinţa penală nr. 2/ MF din 31 mai 2005 a respins cererile de schimbare a încadrării juridice şi i-a condamnat pe inculpaţii N.E.P. şi N.I., ambii deţinuţi în Penitenciarul Colibaşi, la: 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.; 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Pedepsele aplicate celor doi inculpaţi au fost contopite şi s-a dispus ca fiecare dintre aceştia să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, prin privare de libertate, în condiţiile prevăzute de art. 57 şi art. 71 C. pen., precum şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
A menţinut starea de arest pentru fiecare inculpat şi a dedus din pedepsele aplicate perioada executată.
A dispus confiscarea unor sume de la inculpatul N.E.P.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 20.000.000 lei daune morale către partea civilă B.M.
Inculpaţii au mai fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat şi la onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în perioada 2002 –2003, cei doi inculpaţi au recrutat, cazat, transportat, folosind în acest scop diferite mijloace de constrângere şi au îndemnat la practicarea prostituţiei mai multe tinere, dintre care două minore, obţinând în acest fel foloase materiale.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor s-au avut în vedere declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor şi celelalte probe administrate în cauză.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică, prima instanţă a reţinut că la data comiterii faptelor, inculpaţii nu au avut cunoştinţă de vârsta părţilor vătămate minore şi în consecinţă, nu a reţinut în cauză infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001. La schimbarea încadrării juridice s-a avut în vedere faptul că inculpaţii au traficat mai multe părţi vătămate într-o perioadă relativ scurtă de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi prin urmare au fost aplicate dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se forma continuată a infracţiunilor cu încadrarea juridică de mai sus.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv atitudinea nesinceră a inculpaţilor, pericolul social concret ridicat al faptelor săvârşite de aceştia, precum şi lipsa antecedentelor penale.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de 20.000.000 lei daune morale, către partea civilă B.M. având în vedere că aceştia i-au aplicat sus-numitei un tratament inuman şi a fost împiedicată să părăsească locuinţa lor, fapte ce au avut consecinţă asupra demnităţii şi sănătăţii părţii civile.
În temeiul dispoziţiilor art. 329 alin. (4) şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 au fost confiscate sumele de bani consemnate la B.R.D. pe numele inculpatului N.E.P., deoarece aceste sume provin din săvârşirea infracţiunilor săvârşite în sarcina acestora.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel în termen legal inculpaţii, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de apel formulate, în principal inculpaţii au criticat sentinţa pentru faptul că în mod greşit s-a reţinut în sarcina lor săvârşirea faptelor pentru care au fost condamnaţi.
În consecinţă, au solicitat achitarea în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, au solicitat redozarea pedepselor aplicate considerându-le prea mari în raport cu circumstanţele personale şi situaţia de fapt.
Prin Decizia penală nr. 21 din 2 septembrie 2005, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii N.I. şi N.E.P., solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor, şi, pe fond, schimbarea încadrării juridice, în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen. şi reducerea pedepselor.
Examinând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de aceştia.
Critica formulată de reprezentantul parchetului, în sensul că cele două hotărâri sunt lovite de nulitate întrucât s-au încălcat dispoziţiile art. 290 C. proc. pen., este neîntemeiată, deoarece, instanţa de fond a aplicat procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 678/2001 cu privire la şedinţele nepublice de judecată în baza faptului că, în cauză, este vorba de părţi vătămate minore.
Cu privire la solicitarea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen., se constată că aceştia au săvârşit faptele în perioada 2002 - 2004, deci după apariţia Legii nr. 678/2001 astfel încât acestea îmbracă forma prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care nu poate fi primită.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpaţi prin care solicită o nouă individualizare a pedepselor în sensul reducerii acestora, Înalta Curte apreciază că la stabilirea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, împrejurările şi modalităţile de comitere a faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale (inculpaţii nu au recunoscut faptele, nu au antecedente penale) aspecte ce au condus la aplicarea unor pedepse care, atât prin cuantum cât şi ca modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum prevăd dispoziţiile art. 52 C. pen.
În consecinţă, în cauză, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepselor.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 a.1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse recursurile declarate de inculpaţi, ca nefondate.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.I. şi N.E.P. împotriva deciziei penale nr. 21/ A/MF din 2 septembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 ianuarie 2004 la 16 noiembrie 2005, pentru fiecare inculpat.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6473/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6477/2005. Penal → |
|---|
