ICCJ. Decizia nr. 6501/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6501/2005
Dosar nr. 6007/2005
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 312 din 23 iunie 2005, Tribunalul Constanţa s-a dispus condamnarea inculpatului I.R., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 – art. 76 C. pen., la o pedeapsă de un an şi 10 luni de închisoare.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate drogurile predate I.G.P.R. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut de instanţa de fond că inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire C., 18 plăcuţe de rezină de cannabis, drog de risc.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin motivele de apel a susţinut următoarele:
- argumentele avute în vedere de instanţă atunci când a dozat pedeapsa, ar fi trebuit să conducă la un cuantum mult mai mare, deoarece inculpatul, deşi nerecidivist, a fost condamnat anterior, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., prin sentinţa penală nr. 697/198 a Judecătoriei Constanţa;
- inculpatul a comis două acte materiale de comercializare de droguri, într-o cantitate totală „considerabilă", de aproape 1/2 kg de rezină de cannabis, în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- poziţia procesuală pozitivă a inculpatului în timpul procesului penal a fost determinată şi de faptul că acesta a fost surprins în flagrant;
- pentru a se putea reţine ca circumstanţă atenuantă poziţia sinceră a inculpatului, aceasta ar fi trebuit să ajute la aflarea adevărului în cauză, dar în speţă fapta a fost dovedită de mijloacele de probă administrate prin meritul şi competenţa corespunzătoare a organelor de investigaţie şi anchetă;
- nu lipsită de importanţă este şi împrejurarea că inculpatul este fără ocupaţie şi loc de muncă, are o oarecare pregătire, dar, totuşi, nu a înţeles să presteze activităţi oneste, pentru a-şi câştiga cele necesare traiului, ci a optat pentru obţinerea unei sume consistente de 1800 dolari S.U.A., într-un timp record şi fără efort, prin încălcarea legii penale şi lezarea drepturilor celorlalţi cetăţeni;
- instanţa nu a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor ocazionate de distrugerea drogurilor;
- se impune admiterea apelului, desfiinţarea soluţiei şi majorarea cuantumului pedepsei.
Inculpatul, prin motivele de apel a susţinut următoarele:
- inculpatul s-a întors din Germania fără a reuşi să îşi găsească de lucru, este bolnav, soţia este casnică şi are doi copii minori;
- a fost boxer valoros, dar a rămas cu multe afecţiuni medicale, a lucrat ca om de ordine în restaurante şi discoteci, meserie în exerciţiul căreia a fost de multe ori agresat, dar odată a dat o replică mai dură unui huligan beat şi a primit acea condamnare pentru vătămare;
- căutând să îşi găsească un post de paznic pentru a putea supravieţui, s-a întâlnit cu un furnizor la Discoteca C.O. care a spus că are de vânzare cannabis, pe care îl face singur din cânepă tocată, cu învelirea turtelor în plastic;
- peste un timp, s-a întâlnit cu un vechi prieten, despre care nici nu bănuia că este informator al poliţiei şi care i-a spus că vrea să cumpere nişte excitante;
- inculpatul l-a dus pe acel prieten la o altă persoană, iar cei dois-au înţeles la preţ şi cantitate, urmând a perfecta afacerea peste două zile;
- pe baza celor discutate, prietenul său mai vechi, l-a anunţat pe investigatorul sub acoperire şi l-a întâlnire, îl prezintă C., un prieten";
- în această situaţie, inculpatul a acceptat să ducă la locul întâlnirii trei turte, pulbere vegetală culoare verde, 75 grame răşină de cannabis; deşi bănuia că este un produs ilicit, dar nu şi că este toxic;
- inculpatul a primit, în schimb, 300 dolari S.U.A., pe care i-a dus furnizorului, mai puţin 50 dolari S.U.A. care i-au revenit lui;
- dacă inculpatul ar fi fost urmărit ori banii ar fi fost marcaţi fluorescent, furnizorul ar fi putut fi identificat şi dovedit cu uşurinţă;
- după două zile, inculpatul este căutat la telefon numai de poliţistul deghizat care îl roagă să se întâlnească, după care îi flutură 1500 dolari S.U.A. şi insistă să îi mai fie aduse încă 15 turtiţe;
- inculpatul este tentat, merge la furnizor şi vine cu cele 15 turtiţe pe care le vinde investigatorului sub acoperire;
- de la început, inculpatul recunoaşte, regretă şi se pune la dispoziţia organului de anchetă în speranţa că astfel i se va uşura situaţia, fiind disperat că îşi pune fiul, elev la Liceul de Marină, într-o situaţie ruşinoasă, sens în care formulează un denunţ, înregistrat oficial, în care a indicat adresa şi numele furnizorului;
- participă la un dialog telefonic cu furnizorul şi la adresa indicată de inculpat, organul de urmărire penală găseşte 4 saci cu cânepă, aptă de preparare în cannabis, dar nu se vrea să se recunoască meritul inculpatului în această descoperire;
- instanţa a făcut total abstracţie de starea de sănătate a inculpatului şi, în situaţia în care nu s-au acordat circumstanţe atenuante facultative neexemplificate, era obligatoriu ca individualizarea pedepsei să se facă şi pe acest temei;
- inculpatul a denunţat persoana furnizorului, astfel că instanţa trebuia să reţină în favoarea acestuia clauza de impunitate prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000;
- infracţiunea a rămas în faza de tentativă, conform art. 13 din Legea nr. 143/2000, întrucât acţiunea s-a oprit la investigatorul sub acoperire şi nu la un subiect pasiv, potenţială victimă a consumului de substanţă toxică;
- investigatorul, în sensul legii, nu poate fi şi martor şi subiect pasiv, iar poliţistul deghizat nu poate fi audiat de instanţă, ci numai de procuror, conform art. 2244 alin. (2) C. proc. pen.;
- o condamnare nu se poate baza numai pe o astfel de probă, deoarece s-ar nesocoti contradictorialitatea şi publicitatea şedinţei de judecată, iar într-un plan superior s-ar încălca art. 6 din C.E. relativă la un proces echitabil;
- inculpatul are familie şi copii minori ceea ce a fost omis de prima instanţă, deşi sunt de natură a contribui la o justă individualizare, atât a cuantumului pedepsei cât şi a modalităţii de executare;
- lipseşte subiectul pasiv, urmarea imediată a faptei, respectiv pericolul concret în speţă pentru sănătatea publică, precum şi latura subiectivă, deoarece inculpatul cunoştea numai că este o substanţă excitantă care se consumă în discoteci;
- se impune admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei, schimbarea încadrării juridice prin aplicarea prevederilor relative la tentativă şi a clauzei de reducere la jumătatea limitelor speciale ale pedepsei, iar la pedeapsa astfel stabilită, să se aplice două rânduri de circumstanţe atenuante: relative la poziţia sinceră şi la starea medicală. Executarea pedepsei să fie suspendată sub supravegherea organului de poliţie conform art. 86/1-3 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 231/ P din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa s-a dispus admiterea apelului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a desfiinţat în parte sentinţa şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor efectuate cu distrugerea drogurilor şi s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Şi împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei la care a fost condamnat.
Recursul este nefondat şi va fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:
Din actele şi lucrările dosarului se constată că, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptei sub aspectul individualizării pedepsei se constată că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar prin aplicarea circumstanţelor personale pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, situaţie în care, nu se impune modificarea cuantumului în sensul reducerii.
Ca atare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive începând cu 14 martie 2005.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva deciziei penale nr. 231/ P din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 14 martie 2005 la 17 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6498/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6505/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
