ICCJ. Decizia nr. 6498/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6498/2005
Dosar nr. 5593/2005
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 481 din 28 iunie 2005, Tribunalul Iaşi a respins, ca nefondată, cererea promovată de inculpatul I.C. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
A fost condamnat inculpatul I.C., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 C. pen., în condiţiile art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., şi i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a confiscat de la inculpat un cuţit cu mâner din lemn şi lama de 15 cm.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenţiei începând cu data de 13 februarie 2005 la zi.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de partea vătămată şi civilă D.I. din Tg. Frumos.
S-a luat act că partea vătămată D.N., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 25.000.000 lei cheltuieli judiciare din care 400.000 lei onorariu avocat din oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul I.C. a locuit într-un imobil vecin cu imobilul în care a locuit victima D.I. şi familia acestuia într-o curte comună din comuna Oţeleni, judeţul Iaşi.
În seara zilei de 11 februarie 2005, I.C. l-a surprins pe nepotul său D.A., respectiv fiul victimei, în curte, îmbrăcat sumar, l-a certat şi i-a aplicat o corecţie lovindu-l cu un băţ în regiunea lombară stângă. Copilul a intrat în casă iar în crust timp a venit tatăl său, D.I. căruia i s-a plâns de lovitura pe care i-a aplicat-o inculpatul.
D.I. s-a deplasat la locuinţa socrului său unde l-a întrebat de ce i-a agresat copilul şi l-a apucat cu o mână de gât în zona în care acesta din urmă are un orificiu pentru respiraţie. Inculpatul, în acest moment tăia nişte varză cu un cuţit de bucătărie, cu care i-a aplicat victimei o lovitură în zona abdominală.
S-a mai reţinut că, săvârşirea acestei infracţiuni a fost probată prin declaraţiile martorilor, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi concluziile raportului de necropsie.
Din raportul de necropsie a rezultat că moartea lui D.I. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorie acute, consecinţa peritonitei, produse în cadrul unui traumatism abdominal (plăgi penetrante gastrică, de intestin subţire şi plagă hepatică). Aspectul şi topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin loviri active repetate cu corp tăietor-înţepător (posibil cuţit).
S-a mai reţinut că, cu ocazia dezbaterilor pe fond, inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în cea prevăzută de art. 183 C. pen., însă instanţa nu a îmbrăţişat acest punct de vedere şi a respins această cerere, cu motivarea că inculpatul a folosit un cuţit şi a aplicat lovituri victimei în zona abdominală, zonă cu organe vitale, ca după modul concret de săvârşire a faptei nu poate fi vorba de vreo vătămare aşa cum prevăd art. 180-182 C. pen. care să conducă la moartea victimei pentru a se putea încadra fapta în dispoziţiile art. 183 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen inculpatul I.C., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.
Motivându-şi apelul, inculpatul a susţinut că victima este cea care a intrat în locuinţa sa şi a exercitat o acţiune violentă în sensul că l-a strâns de gât, chiar de orificiul pe care îl are pentru respiraţie şi pentru a-şi asigura scăparea de acţiunea violentă a victimei, inculpatul care tăia o varză cu cuţitul, i-a aplicat două lovituri în abdomen cu acest obiect înţepător-tăios.
A solicitat inculpatul reaprecierea materialului probator administrat, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate şi pe fond achitarea sa întrucât a comis fapta în condiţii de legitimă apărare.
În subsidiar a solicitat a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece victima a iniţiat activitatea violentă, a intrat în locuinţa sa şi l-a strâns de gât, iar el nu a făcut altceva decât să se apere.
A mai precizat inculpatul că nu a premeditat săvârşirea faptei, a fost o acţiune spontană şi a solicitat a-i fi redusă pedeapsă aplicată.
Curtea, verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică, şi prin Decizia penală nr. 293 din 6 septembrie 2005, respinge apelul reţinându-se că, în seara zilei de 11 februarie 2005, inculpatul I.C. l-a surprins pe nepotul său D.A., în vârstă de 5 ani, în curte la el, îmbrăcat sumar şi că i-a aplicat acestuia lovituri producându-i un hematom epicranian şi echimoze, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri contondente, pot data din 11 februarie 2005 şi au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile îngrijire medicală.
Victima D.I., tatăl minorului D.A. aflând de violenţele exercitate de bunic asupra minorului, a mers în imobilul acestuia pentru a-l întreba de ce i-a agresat copilul.
În acele împrejurări, inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri profunde cu un cuţit cu lama de 14 cm producându-i plăgi penetrante gastrică şi de intestin subţire, precum şi o plagă hepatică care i-au cauzat moartea.
S-a mai reţinut că, pe corpul inculpatului nu s-au constatat nici un fel de leziuni sau echimoze care să dovedească susţinerile acestuia potrivit căreia, victima l-ar fi strâns de gât, respectiv de orificiul prin care respiră şi că dacă inculpatul ar fi prezentat vreo leziune, invoca acest aspect şi ar fi fost prezentat medicului legist spre examinare, aşa cum s-a procedat şi cu fiul victimei.
Aşa fiind, conchide instanţa, susţinerea inculpatului potrivit căreia victima l-ar fi strâns de gât nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă, rămânând la nivelul de simpla afirmaţie.
Faţă de această situaţie de fapt, Curtea constată că în favoarea inculpatului nu poate fi reţinută cauza care înlătură caracterul penal al faptei, prevăzută de art. 44 C. pen., respectiv legitima apărare, şi nici circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece cel care a declanşat conflictul a fost chiar inculpatul atunci când a lovit fiul victimei în vârstă de 5 ani, cauzându-i leziuni vindecabile în 3-4 zile îngrijire medicală.
S-a apreciat că, nici cererea de schimbare a încadrării juridice a situaţiei de fapt din infracţiunea de omor în cea de lovituri cauzatoare de moarte nu poate fi luată în consideraţie, întrucât din raportul de necropsie rezultă că moartea victimei D.I. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cradio-respiratorii acute, consecinţa peritonitei produse în cadrul unui traumatism abdominal (plagă penetrantă gastrică, de intestin subţire şi plagă hepatică).
Cum inculpatul a lovit victima cu un cuţit având lama de 14 cm, instrument apt să producă moartea, într-o regiune anatomică vitală, abdomen şi torace, iar loviturile aplicate au fost deosebit de puternice, producând la scurt timp moartea victimei, în speţă este realizată latura subiectivă a infracţiunii de omor şi nu cea a infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte.
Acţionând în modalitatea redată, inculpatul, în situaţia în care a voit numai să lovească victima în acea regiune, a acceptat şi producerea morţii ei, forma de vinovăţie fiind cea prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., respectiv intenţia indirectă.
S-a mai reţinut că pedeapsa principală aplicată inculpatului de 8 ani închisoare a fost bine dozată şi nu se justifică reducerea acesteia.
Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat recurs întemeiat, pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen., în sensul că a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 44 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Inculpatul a susţinut aceeaşi situaţie de fapt prezentată la instanţa de fond şi în apel şi anume că datorită faptului că victima a exercitat asupra lui o acţiune de violenţă, adică l-a strâns de gât, chiar de orificiul pe care îl are pentru respiraţie, l-a înjunghiat de două ori, pentru a-şi asigura scăparea.
Examinând cauza în raport de motivele invocate cât şi din oficiu constată că recursul este nefondat.
În vederea aflării adevărului se constată că instanţele au administrat toate probele necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele aşa încât situaţia de fapt reţinută corespunde cu probele administrate în cauză.
Şi încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpat care, în ziua de 11 februarie 2005, a aplicat victimei două lovituri cu un cuţit în zona abdominală în urma cărora a decedat, este corectă în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Tot la fel, individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dându-se eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de textul mai sus-citat, acordându-se largi circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.
Critica inculpatului cu privire la nereţinerea dispoziţiilor art. 44 C. pen., privind legitima apărare nu este fondată, nefiind îndeplinite condiţiile legitimei apărări sub nici una din modalităţile prevăzute de text.
Este cert dovedit că urmare agresării fiului victimei de către inculpat, victima a mers la inculpat acasă să discute în legătură cu vătămările cauzate minorului, victima, fiind la rândul său agresată de inculpat deşi nu rezultă din nici o probă că prin comportamentul său, victima i-ar fi creat inculpatului o stare de tulburare sau temere.
Numai susţinerea inculpatului, în sensul că victima l-ar fi agresat strângându-l de gât, necoroborată cu alte probe nu este suficientă pentru a o reţine ca situaţie de fapt şi care în final să conducă la aprecierea comiterii faptei în legitimă apărare.
Pe de altă parte, dacă s-ar fi reţinut această împrejurare s-ar fi impus a se stabili cu certitudine dacă reacţia inculpatului de a lovi de două ori cu cuţitul victima apare ca disproporţionată faţă de atacul acesteia.
Concluzionând, nu se poate considera că fapta a fost săvârşită în legitimă apărare, deoarece inculpatul nu a acţionat pentru a înlătura un atac care să fi pus în pericol grav persoana sa, cearta generată de lovirea fiului victimei de către inculpat nu poate justifica riposta gravă dată de acesta prin aplicare a două lovituri de cuţit victimei.
Aşa fiind, şi cum alte motive care examinate din oficiu să conducă la casarea hotărârilor nu sunt, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 293 din 6 septembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 13 februarie 2005 la 17 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6494/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6501/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
