ICCJ. Decizia nr. 6534/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6534/2005
Dosar nr. 4480/2005
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din 22 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea petentei I.E. împotriva rezoluţiei nr. 140/ P din 18 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin rezoluţia nr. 140/ P din 18 august 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Ţ.A., pentru infracţiunile de furt prevăzută de art. 208 C. pen., şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu motivarea că învinuitul, fost soţ al petentei nu a comis faptele.
Instanţa a motivat că în cursul urmăririi penale Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a administrat un volum important de probe din interpretarea cărora nu rezultă că învinuitul a săvârşit faptele, că după divorţul de petentă, acesta a luat din apartamentul fost domiciliu comun numai bunurile personale în schimbul cărora le-a adus pe cele existente la preluarea apartamentului în anul 1987, respectiv faianţă, gresie, uşi interioare.
S-a mai motivat că degradările apartamentului constatate prin expertiză nu sunt consecinţa activităţii materiale culpabile a învinuitului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 16, 171, 9 şi 10 C. proc. pen.
Curtea constată că potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, ca în prezenta cauză, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., iar instanţa este obligată ca în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
Prin urmare, examinând recursul petentei în temeiul art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că acesta nu este fondat.
Instanţa care a soluţionat cauza în fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., hotărârea fiind legală şi temeinică.
Critica potrivit căreia instanţa nu a administrat probe, nu a audiat martori nu are susţinere legală.
Procedura de judecată în faţa instanţei a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este reglementată în art. 2781 C. proc. pen.
Astfel, după ce la alin. (4) al articolului textul prevede obligativitatea citării părţilor, iar la alin. (5) prevede obligativitatea prezenţei procurorului la judecată, alin. (7) dispune: la termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanţa dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, apoi procurorului.
Conform alin. (7) instanţa judecând plângerea verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Dispoziţiile de procedură sunt de strictă interpretare şi au fost respectate de instanţa fondului după cum rezultă din examinarea hotărârii atacate.
Părţile au avut cuvântul prin apărătorii aleşi. Nici o parte nu a depus înscrisuri noi.
Din examinarea textelor citate rezultă că în această procedură instanţa nu poate administra legal probe cu martori critica din recurs fiind neîntemeiată sub acest aspect.
Nici motivul potrivit căruia instanţa „a făcut o greşită aplicarea a art. 217 şi art. 208 C. pen." nu este întemeiat.
Între părţi, foşti soţi, au intervenit neînţelegeri de natură civilă după divorţ cu privire la contribuţia fiecăruia la îmbunătăţirea apartamentului, fost domiciliu comun. Aşa fiind, litigiul urmează a fi rezolvat în cadrul procedurii prevăzute în cadrul legii civile, faptele inculpatului neîntrunind elementele constitutive ale unei infracţiuni.
Cât priveşte nerespectarea de către Curtea de Apel Craiova a deciziei 1122 din 15 februarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a casat sentinţa penală nr. 76/204 a Curţii de Apel Craiova şi s-a trimis cauza la aceiaşi curte pentru a se pronunţa asupra plângerii formulate de petentă împotriva rezoluţiei nr. 190/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova se constată că nici această critică nu este fondată.
Prin sentinţa casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie plângerea petentei împotriva rezoluţiei fusese respinsă, ca inadmisibilă, fără a se proceda la judecarea în fond a acesteia.
Or după casarea cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa nr. 57/2005, atacată în prezenta cauză, a trecut la judecarea în fond conform art. 2781 C. proc. pen., pronunţând o hotărâre în temeiul alin. (8) din acelaşi articol, chiar dacă nu l-a invocat, aceasta nefiind o greşeală de judecată de natură să atragă casarea hotărârii.
Examinând cauza sub toate aspectele, Curtea constată că nu există nici un alt motiv de casare a hotărârii atacate, astfel că potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat, cu obligarea petentei la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
k
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara I.E.P. împotriva sentinţei penale nr. 57 din 22 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 80 RON (800.000 lei) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6527/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6543/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
