ICCJ. Decizia nr. 6522/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6522/2005
Dosar nr. 6044/2005
Şedinţa nepublică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 72 din 14 aprilie 2005, Tribunalul Neamţ a luat măsura educativă a libertăţii supravegheate prevăzută de art. 103 alin. (1) şi (3) C. pen., faţă de inculpaţii minori:
- C.M. şi
- C.P.S., pentru comiterea infracţiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
S-a pus în vedere părinţilor îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorilor în scopul îndreptării lor, iar minorii au fost obligaţi la respectarea măsurilor prevăzute de art. 103 alin. (3) C. pen.
S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 103 alin. (6) C. pen., privind cazurile de revocare a libertăţii supravegheate.
S-a luat act că partea vătămată P.G.E. nu s-a constituit parte civilă.
Fiecare inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în seara de 4 septembrie 2004, inculpaţii minori au observat partea vătămată P.G.E. pe str. Republicii din municipiul Roman care se îndrepta spre gară vorbind la un telefon mobil.
Inculpatul C.M. a pulverizat spray lacrimogen spre faţa părţii vătămate în timp ce inculpatul C.P.S. a lovit-o în spate cu pumnul, încercând să-i fure telefonul mobil.
Partea vătămată a opus rezistenţă astfel că inculpaţii minori n-au reuşit să o deposedeze de telefon. Mai mult inculpatul C.M. a fost imobilizat şi prezentat organelor de poliţie.
Instanţa a mai reţinut că ambii minori provin din familii oneste, părinţii fiind preocupaţi de creşterea şi educarea lor.
Minorii nu sunt în evidenţe ca având antecedente penale.
Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Neamţ a concluzionat că minorii elevi de 15 ani în clasa a IX-a urmează regulat cursurile şcolare, cu bune rezultate la învăţătură iar în comunitate sunt cunoscuţi ca având o comportare exemplară.
Prin Decizia penală nr. 286 din 13 septembrie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ prin care s-a cerut desfiinţarea sentinţei în partea referitoare la luarea măsurii educative şi condamnarea inculpaţilor minori la pedeapsa închisorii.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău care stăruie în condamnarea inculpaţilor minori cu motivarea că ambii părinţi ai minorului C.P.S. sunt plecaţi la muncă în Italia ca şi mama inculpatului C.M. S-a mai motivat că tatăl lui C.M. este pensionat de boală cu un handicap de gradul II. Pe de altă parte parchetul motivează că inculpaţii minori prezintă pericol social concret.
Motivul de recurs este prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este întemeiat.
Inculpaţii au comis o infracţiune de tâlhărie rămasă în faza de tentativă, deci nefinalizată. Obiectul material asupra căruia poartă tentativa este un telefon mobil care nu are o valoarea semnificativă. La data comiterii faptei C.M. abia împlinise 15 ani iar C.P.S. avea 14 ani şi 10 luni. Ambii frecventează cu bune rezultate cursurile clase a IX-a din licee situate în municipiul Roman. Nu au mai comis fapte antisociale.
Părinţii inculpaţilor minori sunt cunoscuţi ca fiind persoane oneste, nevoite de lipsurile materiale să muncească în străinătate. Tatăl lui C.M. este afectat de un grav handicap. În aceste condiţii procurorul consideră ca mai potrivită condamnarea minorilor pentru educarea lor. Susţinerea din recurs este greşită.
Potrivit art. 103 C. pen., în măsura în care părinţii minorilor nu pot asigura supraveghere minorilor în condiţii satisfăcătoare aceştia pot fi încredinţaţi unei persoane de încredere iar potrivit Legii nr. 274/2004 pentru protecţia minorilor instituţiile specializate pot lua măsuri de protecţie a acestora începând cu plasamentul familial.
A trimite în detenţie minorii care până la data comiterii acestei infracţiuni au avut o bună conduită, numai pentru că din motive independente de voinţa lor nu sunt supravegheaţi de părinţii lor ar însemna ca instanţa să se îndepărteze profund greşit de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), între care nu se regăseşte situaţia invocată în recursul procurorului.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul parchetului. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor minori se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 286 din 13 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpaţii C.M. şi C.P.S.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei), se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6519/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6527/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
