ICCJ. Decizia nr. 6544/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.6544/2005

Dosar nr. 5477/2005

Şedinţa publică din 21 noiembrie 2005

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 166 din 29 iunie 2005 a Tribunalului Tulcea a fost condamnat inculpatul M.T., în baza art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 C. pen., la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 august 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 50.000.000 lei daune morale către partea civilă B.G., 500.000 lei lunar prestaţie periodică în favoarea părţii civile B.P.M. începând de la 1 august 2004 până la împlinirea vârstei majoratului şi la 3.500.000 lei prestaţie acordată global până la împlinirea vârstei majoratului, către partea civilă B.R.A.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că, inculpatul M.T. este crescător de animale, deţinând de la periferia municipiului Tulcea, în zona numită Z. o stână.

La jumătatea lunii iulie 2004, a constatat lipsa a 11 ovine şi 3 capre făcând investigaţii şi discutând cu diverse persoane, printre care şi victima B.A., în legătură cu animalele dispărute, fără însă a afla unde sunt acestea.

În ziua de 30 iulie 2004 a aflat de la un cunoscut că victima B.A. deţine câteva capre şi că animalele ar putea fi cele pierdute.

A doua zi, la 31 iulie 2004, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său condus de martorul T.I. şi însoţit de martorii C.V. şi A.P. în zona Z. unde l-a identificat pe B.A. şi a constatat prezenţa a două din caprele dispărute.

În cadrul discuţiilor purtate victima a afirmat că animalele se alipiseră turmei pe care o avea în grijă, că fuseseră trei capre, dar că pe una o tăiase şi consumase. Potrivit declaraţiei martorului C.V. victima a afirmat că va plăti inculpatului 2.000.000 lei pentru capra pe care o sacrificase.

La insistenţele inculpatului victima a urcat în autoturism şi întreg grupul s-a deplasat la stâna inculpatului M.T., loc în care acesta a insistat să afle unde sunt ovinele.

Faţă de atitudinea victimei care susţinea că nu cunoaşte alte elemente decât cele relatate, inculpatul a luat din maşină un furtun din cauciuc cu inserţie din pânză şi a început să lovească victima în zona coapselor.

În cele din urmă cel lovit a afirmat că ovinele s-ar afla în zona satului Malcoci.

Deplasându-se la locul indicat, grupul nu a găsit animalele menţionate de victimă.

Potrivit declaraţiilor martorilor victima ar fi recunoscut că şi-a însuşit ovinele şi că le-ar fi vândut în altă localitate. Ajuns acolo inculpatul a constatat că a fost minţit, lucru recunoscut şi de victimă.

Potrivit relatărilor martorului T.I., întregul grup a revenit la stâna inculpatului, lucru care acesta i-a aplicat victimei cu acelaşi furtun 20-30 lovituri tot în zona picioarelor, ca urmare victima afirma alternativ că a luat şi că nu a luat animalele.

Urmărind să obţină o mărturisire clară din partea victimei, inculpatul a hotărât să îl chestioneze pe martorul S.B.T. fiul concubinei lui B.A. Împreună cu însoţitorii săi şi cu victima, inculpatul s-a deplasat în câmp unde l-a găsit pe S.B.T. căruia i-a cerut să-l însoţească la stână.

Aici inculpatul i-a aplicat acestui martor lovituri cerându-i să spună unde sunt oile, fără nici un rezultat.

După aceasta a început din nou să lovească victima, martorul T.I. relatând că a auzit zgomotul pe care îl făcea obiectul folosit respectiv furtunul din cauciuc la contactul cu corpul victimei.

Martorul S.B.T. a fost îndrumat de inculpat să ducă victima acasă însă aceasta nu era capabilă să se deplaseze.

Ca urmare, inculpatul a suit victima în autoturism şi a transportat-o acasă, fiind lăsată în poziţia aşezat pe prispa din faţa locuinţei. Ulterior victima a decedat şi a fost găsită în acelaşi loc.

Potrivit raportului de expertiză medico – legală moartea victimei a fost violentă ea datorându-se şocului hemoragic şi traumatic determinat de numeroase hematoame profunde confluente ale ţesuturilor moi ale extremităţilor, extinse pe arii largi într-o manieră difuză cvasi circulară (hemoragie internă) determinate de lovituri de mare intensitate cu obiecte contondente de consistenţa dură sau semidură aplicate în succesiune rapidă. S-a reţinut că hematoamele subcutanate şi profunde acoperă 40-50 % din suprafaţa totală a corpului.

S-a apreciat că fapta inculpatului de aplica multiple lovituri cu furtunul din cauciuc, la intervale de timp, în special în zona picioarelor, cauzând hematoame subcutanate pe 40-50 % din suprafaţa corpului, determinând decesul prin şocul hemoragic şi traumatic produs, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi prevăzut de art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen.

Instanţa a înlăturat apărările inculpatului, în sensul că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 183 C. pen., şi că erau incidente prevederile circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., rezultând din probe că inculpatul a acţionat cu intenţia de ucidere a victimei, ca moartea acesteia nu este un rezultat praeterintenţionat şi că nu rezultă existenţa vreunui act provocator din partea victimei.

S-a mai stabilit că în momentul agresiunii inculpatul a acţionat cu discernământ integru în baza expertizei medico – legale psihiatrice.

Sub aspectul laturii civile instanţa a apreciat că fiicele minore ale victimei sunt îndreptăţite la o prestaţie lunară fiind la majorat şi că fiul major al victimei B.G. a suferit un prejudiciu moral prin uciderea tatălui său, evaluat la 50.000.000 lei daune morale.

Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia penală nr. 216 din 19 august 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.T. considerând nefondate criteriile sale în sensul că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 183 C. pen., că se impunea aplicarea art. 73 lit. b) din acelaşi cod, şi că pedeapsa a fost greşit individualizată fiind prea severă.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţia uciderii victimei, că nu a existat vreun gest provocator din partea victimei şi că pedeapsa a fost corect individualizată.

Împotriva acestei decizii ca şi a hotărârii primei instanţe a declarat recurs în termen legal inculpatul M.T. cum invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 17 C. proc. pen., a susţinut că în cauză instanţa de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt prin neadministrarea unui supliment la expertiza medico – legală care să precizeze caracterul loviturilor aplicate şi că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 183 C. pen., moartea victime fiind un rezultat praeterintenţionat.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen.

Probele administrate au confirmat că, la data de 31 iulie 2004, inculpatul a aplicat victimei bănuită de sustragerea unor animale, în mai multe rânduri şi pe parcursul câtorva ore multiple lovituri cu furtunul din cauciuc în diverse zone corporale respectiv a capului, feţei, toracelui, antebraţelor, mâinilor, coapselor şi picioarelor cauzându-i hematoame profunde cvasi circulare extinse pe o suprafaţă de 45-50 % din aria corporală totală, excoriaţii, plăgi, fracturi ale coastelor VI şi VII hemitorace stâng toate acestea determinând instalarea decesului.

Explicând mecanismul decesului morţii violente a victimei expertiza medico – legală a concluzionat că ceea ce a determinat decesul a fost şocul hemoragic şi traumatic consecutiv leziunilor grave menţionate.

Or, toate aceste acte materiale de lovire cu mare intensitate, timp de mai multe ore, cu obiectul contondent menţionat, a victimei, pe aproape jumătate din suprafaţa corpului, urmate de abandonarea victimei şi neacordarea nici unui ajutor, atestă că, pe plan subiectiv, inculpatul a urmărit uciderea victimei prin producerea de dureri şi suferinţe îndelungate, trezind un sentiment de oroare în rândul comunităţii ceea ce caracterizează infracţiunea de omor deosebit de grav, săvârşit prin cruzimi corect reţinută în cauză.

Întrucât hotărârea de condamnare este conformă cu probele de vinovăţie administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs care să facă necesară reluarea judecăţii şi administrarea unor probe suplimentare.

Tot astfel, moartea victimei nefiind un rezultat praeterintenţionat ci unul urmărit de autor, nu poate fi primită susţinerea din recurs în sensul că ar fi incidente dispoziţiile art. 183 C. pen.

Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 216/ P din 19 august 2005 a Curţii de Apel Constanţa.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 august 2004 la 21 noiembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6544/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs