ICCJ. Decizia nr. 6546/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6546/2005
Dosar nr. 6054/2005
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa penală nr. 329 din 5 iulie 2005, l-a condamnat pe inculpatul Şt.A., la câte 8 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare care a fost sporită la 8 ani şi 6 luni închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul DANGĂ MIHAIL FLORIN, la 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., li s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepselor.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 8 martie 2005 la zi.
Conform art. 14 C. proc. pen., şi art. 998 C. civ., inculpatul Şt.A. a fost obligat să plătească părţii civile S.A. suma de 6.500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi s-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate M.M. a fost recuperat prin restituire.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 2.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în ziua de 15 iulie 2004, inculpatul, însoţit de o persoană, cu porecla de A., pe care l-a cunoscut într-un bar, s-au deplasat cu trenul la Galaţi pentru a sustrage lănţişoare din aur de la gâtul unor femei întâlnite pe stradă, pe care ulterior să le valorifice.
În aceeaşi zi, la ora 7,30, în apropierea Teatrului Dramatic din Galaţi, făptuitorii au observat că din sens opus se apropia partea vătămată S.A. care avea la gât un lănţişor din aur. După ce s-au asigurat că nu se afla nimeni în preajmă, A. s-a oprit în faţa victimei pentru a-i distrage atenţia, iar Şt.A. i-a smuls lănţişorul de la gât.
Cei doi au părăsit locul faptei, s-au ascuns pe o alee din spatele Policlinicii municipale Galaţi, după care au ieşit în strada Nicolae Bălcescu de unde au luat un maxi – taxi şi s-au reîntors în Brăila.
A doua zi Şt.A. a gajat lanţul de aur sustras la Casa de Amanet SC V.D.P. SRL Brăila, de unde, a primit suma de 3.010.000 lei, bani pe care i-a împărţit cu A. Inculpatul a fost recunoscut, la data de 7 martie 2005, după planşa foto, de S.A. ca fiind autorul faptei, iar în ziua de 8 martie 2005, a indicat modul şi împrejurările în care a comis-o în prezenţa martorului asistent C.C.
Prima instanţă a mai constatat că, în ziua de 17 iulie 2004, inculpatul Şt.A. s-a întâlnit cu prietenul său inculpatul D.M.F. căruia i-a relatat amănunte privind fapta săvârşită împreună cu A. şi i-a propus să-l însoţească la Galaţi pentru a sustrage lănţişoare de la gâtul unor persoane de sex feminin.
A doua zi inculpaţii s-au deplasat în municipiul Galaţi şi pe strada Oltului au observat-o pe partea vătămată M.M. care avea la gât două lănţişoare din aur.
D.M.F., constată tribunalul, a asigurat paza, iar Şt.A. s-a apropiat de victimă şi i-a smuls de la gât cele două lănţişoare, după care au fugit şi cu un maxi – taxi au revenit în Brăila.
Bijuteriile au fost amanetate la SC V. SRL Brăila, iar suma obţinută de 2.690.000 lei a fost împărţită în mod egal de cei doi inculpaţi.
La data de 8 martie 2005, partea vătămată M.M., în prezenţa martorilor asistenţi G.M. şi C.C., l-a indicat pe inculpatul Şt.A. ca fiind autorul faptei. Inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 369/ A din 20 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei primei instanţe.
Hotărârea sus-menţionată a fost recurată în termen legal, de inculpaţi care au reiterat criticile formulate în apel.
Inculpatul D.M.F. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., şi a solicitat în principal achitarea sa pentru infracţiunea de tâlhărie, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a participat la comiterea faptei din 18 iulie 2004, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei aplicate.
În recursul său, inculpatul Şt.A. a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., şi a susţinut că nu a întrebuinţat violenţe sau ameninţări atunci când a sustras lănţişoarele părţilor vătămate astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunile de furt calificat prevăzute de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen.
Inculpatul a mai criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei solicitând reducerea acesteia deoarece este tânăr, nu are antecedente penale şi a fost sincer în cursul procesului penal.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt, în concordanţă cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, iar încadrarea juridică este legală.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că inculpatul D.M.F. a participat la comiterea infracţiunii, din ziua de 18 iulie 2004, asigurându-i paza inculpatului Şt.A. care a smuls de la gâtul părţii vătămate M.M., pe strada Oltului din Galaţi două lănţişoare din aur.
Deplasarea celor doi inculpaţi de la Brăila, unde domiciliau, la Galaţi s-a făcut tocmai în scopul sustragerii unor lănţişoare de la gâtul femeilor întâlnite pe stradă, după ce Şt.A. i-a relatat inculpatului D.M.F. modul şi împrejurările în care a comis anterior, împreună cu un alt făptuitor poreclit A., fapta din 15 iulie 2004 şi a valorificat lănţişorul smuls de la gâtul părţii vătămate S.A.
În declaraţiile date de inculpatul D.M.F. în cursul urmăririi penale acesta a declarat că a fost de acord cu propunerea prietenului său Şt.A. să sustragă bijuterii din aur, a mers împreună cu acesta la Galaţi şi în timp ce el asigura paza celălalt inculpat a smuls lănţişorul de la gâtul părţii vătămate şi au fugit amândoi.
Aceste declaraţii de recunoaştere au fost susţinute de inculpat şi cu ocazia propunerii de arestare preventivă şi în faţa instanţei de fond când a precizat că a comis fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriu, că au pierdut un lănţişor, iar celălalt a fost valorificat de Şt.A. de la care a primit suma de un milion lei.
Aceste declaraţii se coroborează cu cele ale inculpatului Şt.A. care a confirmat participarea inculpatului D.M.F. la comiterea faptei atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.
La data de 8 martie 2005, în prezenţa martorilor asistenţi G.M.V. şi C.C., partea vătămată M.M. l-a indicat pe inculpatul Şt.A. ca fiind autorul faptei.
De asemenea, în prezenţa martorului asistent C.C. inculpaţii au indicat împrejurările şi condiţiile în care au comis fapta astfel cum s-a consemnat în procesul verbal de conducere în teren.
Aşadar, din probele analizate rezultă fără dubiu că, în baza înţelegerii prealabile, D.M.F. a asigurat paza inculpatului Şt.A. care a smuls de la gâtul părţii vătămate M.M. două lănţişoare din aur, vinovăţia acestuia fiind dovedită cu prisosinţă, iar condamnarea pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie este corectă.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Şt.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţele au reţinut o corectă încadrare juridică.
Fapta inculpatului de a fi smuls prin surprindere de la gâtul femeii, acostată pe stradă, un lănţişor de aur, după care a fugit, constituie infracţiunea de tâlhărie, nu aceea de furt calificat.
Prin smulgerea lănţişoarelor de aur de la gâtul părţilor vătămate a fost realizat elementul violenţei caracteristic infracţiunii de tâlhărie deoarece s-a creat o temere ce le-a determinat să nu riposteze la activitatea infracţională a inculpatului.
Ca atare, Înalta Curte nu poate reţine critica formulată de inculpatul Şt.A. în sensul greşitei încadrări juridice dată faptelor.
De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici critica formulată de ambii inculpaţi, privind individualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii acestora.
Sancţiunile aplicate au fost individualizate înspre minimul prevăzut de lege avându-se în vedere conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al infracţiunilor, împrejurările comiterii lor şi persoana inculpaţilor care nu aveau ocupaţie, frecventau diferite localuri şi au hotărât să obţină bani prin sustragerea de bijuterii de la femei întâlnite pe stradă.
Astfel, instanţele au evaluat corect criteriile de individualizare a pedepsei avându-se în vedere atât gravitatea faptelor cât şi profilul moral al inculpaţilor, nefiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, neconstatând nici din examinarea din oficiu existenţa vreunui caz de casare a hotărârilor pronunţate în cauză, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod.
Conform art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 martie 2005 la 21 noiembrie 2005.
În baza art. 38516 alin. (2), raportat la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., şi art. 192 din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi la plata sumei de câte 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.M.F. şi Şt.A. împotriva deciziei penale nr. 369/ A din 20 septembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 martie 2005 la 21 noiembrie 2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2005
| ← ICCJ. Decizia nr. 6545/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 6549/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
