ICCJ. Decizia nr. 6545/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6545/2005
Dosar nr. 5478/2005
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 211 din 27 aprilie 2005, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul B.F.N., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen., şi art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus arestarea preventivă de la 12 iunie 2004.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.N. la 5.000.000 lei amendă.
A obligat pe inculpatul B.F.N. la 15.000.000 lei daune materiale şi 10.000.000 lei daune morale câtre partea vătămată O.N. şi pe inculpatul O.N. la 1.000.000 lei daune morale către aceeaşi parte vătămată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, că la data de 16 octombrie 2002, pe fondul unui conflict între O.N. şi O.N. şi O.A., determinat de pretinsul furt al unor păsări, inculpatul O.N. a lovit pe O.N. cu o găleată de plastic în care se găseau nuci, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
În timpul conflictului, a apărut inculpatul B.F.N. care, crezând că viaţa părinţilor săi O.N. şi O.A. este în pericol, a lovit pe O.N. cu un par, ţintind zona cefalică.
Instinctiv, partea vătămată a ridicat braţul deasupra capului, parând lovitura, dar a suferit o fractură a antebraţului.
Prezent la faţa locului, poliţistul L.C.B. a fost nevoit să întrebuinţeze armamentul din dotare pentru a aplana conflictul.
Urmare loviturilor aplicate, partea vătămată O.N. a fost internat în spital, în mai multe rânduri, cu diagnosticul fractură 1/3 distală cubitus drept, natura leziunii şi complicaţiile determinând ca minimul de îngrijiri medicale să fie de 65-70 zile (expertiza medico-legală 591/28 noiembrie 2002).
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpaţii B.F.N. şi O.N. precum şi partea vătămată O.N.
Prin Decizia penală nr. 352/ A din 1 septembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de parchet şi a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 211 din 27 aprilie 2005 şi în rejudecare, a condamnat pe inculpatul B.F.N. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen., combinat cu art. 998 şi următoarele C. civ., a obligat pe inculpatul B.F.N. la 30.000.000 ROL cu titlu de daune materiale şi 20.000.000 ROL cu titlu de daune morale, către partea civilă O.N.
A respins restul pretenţiilor civile ca nefondate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B.F.N. şi inculpatul parte vătămată O.N.
Considerând netemeinică şi nelegală Decizia Curţii de Apel Galaţi, inculpaţii B.F.N. şi O.N. au declarat recurs.
În recursul său, inculpatul B.F.N. a criticat Decizia curţii de apel prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în cea prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar, reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., scuza provocării, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate.
Inculpatul O.N. a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., precum şi înlocuirea obligării sale la despăgubiri civile.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Instanţa de fond şi de apel au făcut o corectă apreciere a probelor şi, pe cale de consecinţă, şi a încadrării juridice a faptei comise de inculpatul B.F.N.
Din examinarea cauzei rezultă că acesta a aplicat părţii vătămate O.N. o lovitură ce, iniţial, a interesat o zonă vitală –capul, dar rezultatul dorit nu s-a produs datorită reflexului de apărare al părţii vătămate, care a ridicat mâna.
Lovitura, aplicată cu intensitate şi cu un corp contondent, apt de a produce moartea, a provocat în aceste condiţii, un politraumatism prin agresiune, fractură 1/3 distală cubitus drept, fiind necesară imobilizarea cu aparat gipsat.
În aceste condiţii, infracţiunea comisă de inculpat constituie tentativă de omor, şi nu vătămare corporală gravă, întrucât, cu intenţie inculpatul a aplicat părţii vătămate o lovitură cu un corp contondent, cu intensitate şi interesând o zonă vitală, rezultatul asupra vieţii părţii vătămate neproducându-se nu datorită modului cum a acţionat inculpatul, ci datorită reacţiei de apărare a părţii vătămate.
Ca atare, încadrarea juridică dată faptei este corectă.
De asemenea, nefondat este şi motivul vizând aplicarea scuzei provocării, întrucât, din ansamblul probator rezultă că acţiunea de provocare a părţii vătămate O.N. nu s-a exercitat asupra inculpatului, ci asupra altor persoane cu care se afla într-un conflict.
Nefondat este şi motivul vizând individualizarea pedepsei.
Instanţa de apel a apreciat corect gradul de pericol social al infracţiunii de omor, urmările acesteia şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului corespunde criteriilor de individualizare prevăzute în art. 52 C. pen.
Cu privire la recursul inculpatului O.N. se constată că acesta este nefondat, probele administrate în cauză dovedind vinovăţia acestuia cu privire la infracţiunea de lovire, iar condamnarea sa la pedeapsa amenzii este de natură a asigura caracterul preventiv general şi special al pedepsei.
Faţă de aceste motive, neconstatându-se cazuri care pot fi examinate din oficiu, recursurile vor fi respins, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.F.N. arestarea preventivă de la 12 iunie 2004 la 21 noiembrie 2005.
Cheltuielile judiciare vor fi suportate conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.F.N. şi O.N. împotriva deciziei penale nr. 352/ A din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.F.N., durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 iunie 2004 la 21 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat O.N. la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul inculpat B.F.N. la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6544/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6546/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
