ICCJ. Decizia nr. 6519/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6519/2005
Dosar nr. 4313/2005
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 351/ S din 22 iunie 2004, Tribunalul Braşov, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului B.I.M. din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) C. pen.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În baza art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 C. pen., a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, pe durata termenului de încercare stabilit:
a) să se prezinte, la datele fixate, la S.R.S.S. din cadrul Tribunalului Braşov;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv din data de 12 decembrie 2003 până la data de 5 martie 2004.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A.C.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (21) lit. a) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore din 22 ianuarie 2004, ora 12,30 până la 23 ianuarie 2004, ora 12,30.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că partea vătămată V.G.R. a renunţat la pretenţiile civile, prejudiciul fiind recuperat.
S-a reţinut, pentru a pronunţa această hotărâre că, în data de 24 februarie 2003, în jurul orelor 16,30, partea vătămată V.G.R. se afla în internetul aflat în municipiul Braşov ce aparţine SC W.S. SRL.
Inculpatul B.I.M., poreclit B., a intrat împreună cu un prieten în acest internet şi s-a aşezat la un calculator, lângă partea vătămată, observând că are două telefoane mobile. Inculpatul a încercat să-i sustragă un telefon mobil şi, în acest scop, i-a cerut întâi să-i împrumute un telefon mobil pentru a pune o cartelă a lui, susţinând că este din Ploieşti şi trebuie să dea un telefon pentru a face rost de bani şi să se întoarcă acasă.
Partea vătămată i-a dat telefonul său mobil. După ce a vorbit la telefon, inculpatul B.I.M. i-a solicitat părţii vătămate să-i mai lase telefonul mobil, deoarece urma să-l sune cineva, iar după aproximativ 10 minute, inculpatul s-a ridicat de la calculator şi a ieşit afară, unde s-a suit într-un taxi în care era şi prietenul său.
Partea vătămată l-a observat pe inculpat când a fugit afară şi l-a urmărit, a încercat să deschidă portierele din spate, însă acestea fuseseră blocate de către inculpat şi atunci a deschis portiera dreapta faţă, s-a aruncat peste pasagerul din dreapta, încercând să prindă volanul maşinii, pentru a împiedica pornirea taxiu-lui. Partea vătămată i-a solicitat, inculpatului B.I.M., restituirea telefonului mobil, însă acesta doar s-a ferit, fără a ameninţa sau lovi pe partea vătămată, iar la un moment dat pasagerul din dreapta faţă, i-a solicitat să coboare din taxi şi l-a împins.
Ulterior, inculpatul B.I.M. a vândut telefonul mobil sustras, unei persoane necunoscute, pentru suma de 1.200.000 lei, sumă pe care a cheltuit-o în interes personal.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul B.I.M.
Parchetul a criticat achitarea inculpatului A.C.C., apreciind că sunt probe cu privire la participarea sa la săvârşirea faptei şi încadrarea juridică reţinută pentru inculpatul B.I.M., în sensul că fapta sa constituie infracţiunea de tâlhărie.
Inculpatul B.I.M., în apel, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 158/ Ap din 12 mai 2005, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, a desfiinţat sentinţa apelată, cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul B.I.M. şi la individualizarea juridică a pedepsei aplicate acestuia, precum şi la temeiul achitării inculpatului A.C.C.
Rejudecând cauza, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul B.I.M., din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în cea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.M., la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Pe durata executării pedepsei se interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 12 decembrie 2003 la 5 martie 2004.
S-a schimbat din art. 11 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., temeiul achitării inculpatului A.C.C.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
S-a respins apelul declarat de inculpatul B.I.M. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul B.I.M.
Parchetul a solicitat admiterea recursului său, casarea hotărârilor pronunţate şi, în urma rejudecării, condamnarea inculpatului A.C.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Inculpatul, în recurs, a solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate în apel şi, în principal, menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea alin. (21) lit. a) a art. 211 C. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursul parchetului, Curtea constată că instanţa de apel a procedat corect atunci când l-a achitat pe inculpatul A.C.C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Astfel, din declaraţiile date de partea vătămată V.G.R. şi martorii B.I.M., B.C.N., O.E., G.C., C.R.B. şi S.D., date în faţa instanţei de apel, nu rezultă că inculpatul A.C.C. este persoana care s-a aflat în partea dreaptă faţă în taxi şi care a împins-o pe partea vătămată.
De asemenea, se constată că martorul D.T. nu a fost de faţă la săvârşirea faptei, iar recunoaşterea, făcută de el, din grup, are în vedere o altă împrejurare şi anume că în data, când s-a săvârşit fapta respectivă, se afla în internet, unde l-a văzut pe inculpatul B.I.M. la un computer, iar apoi a văzut, când partea vătămată a fugit şi revenind la local, povestindu-i că un tânăr i-a sustras telefonul mobil. Acest martor ştia că inculpatul A.C.C. lucrase ca badyguard la acest internet şi a arătat că el l-a văzut în local la data comiterii faptei, dar fără să afirme că acesta ar avea legătură cu cele petrecute. Acest martor nu a ieşit din local şi nu cunoştea nimic despre persoana din taxi.
Ca atare, nu s-a demonstrat că inculpatul A.C.C. este persoana care a ajutat pe inculpatul B.I.M. la sustragerea telefonului.
Ca urmare, Curtea apreciază că instanţa de apel a procedat corect dispunând achitarea inculpatul A.C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Cu privire la recursul inculpatului B.I.M.
Potrivit art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., tâlhăria săvârşită de două sau mai multe persoane împreună se pedepseşte cu pedeapsă de la 7 la 20 de ani.
Or, din actele dosarului, rezultă că, după sustragerea telefonului, inculpatul B.I.M. şi-a asigurat păstrarea bunului furat, blocând uşile din spate ale maşinii, beneficiind de ajutorul persoanei care se afla în dreapta şoferului şi care a împins pe partea vătămată, împiedicându-i astfel să intre în taxi şi să-şi recupereze telefonul şi cerând şoferului de taxi să plece. În acest mod inculpatul a scăpat de urmărirea sa de către partea vătămată.
Aşa fiind, solicitarea inculpatului, în sensul înlăturării textului sus-amintit, nu poate fi primită, astfel că recursul declarat de acesta apare ca nefondat şi va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceeaşi soluţie, de respingere urmează a fi dispusă şi faţă de recursul parchetului, pentru considerentele arătate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul B.I.M. împotriva deciziei penale nr. 158/ Ap din 12 mai 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 RON (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6518/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 6522/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
