ICCJ. Decizia nr. 6554/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6554/2005
Dosar nr. 5645/2005
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31/ F din 31 august 2005, Curtea de Apel Braşov a respins plângerea formulată de persoana vătămată C.N. împotriva rezoluţiei 79/P/2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov la data de 1 august 2005 pe care a menţinut-o. Totodată a obligat partea vătămată să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La 30 iunie 2005 şi la 13 iulie 2005, petentul C.N. a solicitat cercetarea notarului public T.V. sub aspectul comiterii infracţiunilor de fals în declaraţii prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), constând în aceea că în data de 6 mai 2005, respectiv 14 iunie 2005, cu ocazia audierii sale de către procuror, sus-numitul a prezentat fapte nereale privind litigiul civil dintre ei, aspect ce l-au prejudiciat.
S-a reţinut că prin rezoluţia din 1 august 2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul T.V. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor.
De asemenea, s-a constatat că, prin rezoluţia din 12 august 2005, prim-procurorul parchetului a respins plângerea formulată de petent, considerând că soluţia adoptată de procuror este temeinică.
Petiţionarul a formulat plângere, în termen legal, în faţa Curţii de Apel Braşov, solicitând redeschiderea dosarului, continuarea cercetărilor şi trimiterea în judecată a notarului pentru faptele reclamate.
În susţinerea plângerii persoana vătămată a motivat că, la data de 6 mai 2005, numitul T.V., cu prilejul audierii sale în dosarul nr. 47/P/2005 a relatat mai multe aspecte mincinoase de natură să inducă în eroare organul de urmărire penală.
De asemenea, s-a reţinut că din plângerea formulată de aceeaşi persoană vătămată din 13 iulie 2005 că notarul T.V. este reclamat pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) Petiţionarul C.N. a susţinut că, la 14 iunie 2005, numitul T.V., cu prilejul audierii sale a afirmat în mod mincinos „din câte reţin în anul trecut au cumpărat terenul ce se afla între imobilele 11 şi 13 şi ce aparţinea statului român", deşi în realitate notarul a cumpărat terenul la data de 28 noiembrie 2002, teren ce nu aparţinea statului român la data cumpărării.
Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, neputând fi vorba despre comiterea unor falsuri şi declaraţii.
S-a apreciat că aşa cum rezultă din materialul probator administrat, cele două declaraţii ridicate au fost date de către T.V. în două dosare penale în care sus-numitul era cercetat pentru comiterea unor infracţiuni, iar cu ocazia audierii de către procuror numitul T.V. a relatat faptele astfel cum le-a perceput şi şi-a făcut apărările pe care le-a considerat necesare în calitatea pe care o avea, pentru a-şi demonstra nevinovăţia, drepturi consacrate de art. 6 C. proc. pen.
Totodată, s-a apreciat că declaraţiile date de persoana cercetată într-un dosar nu are o valoare probatorie de sine stătătoare şi nu produc consecinţe juridice prin ele însele (raportat la dispoziţiile art. 69 C. proc. pen.), ci ele trebuie verificate de organul de urmărire penală şi analizate în raport de ansamblul probator-administrat şi, pe cale de consecinţă, s-a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică şi urmează a fi menţinută de instanţa de control judiciar conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul C.N., în termen legal, a declarat recurs solicitând casarea sentinţei Curţii de Apel Braşov şi pe fond, trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor împotriva intimatului, depunând un set de înscrisuri.
Examinând hotărârea atacată potrivit art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act au printr-o măsură procesuală fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.
În cauza supusă analizei se constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov prin rezoluţia din 1 august 2005 dată în dosarul 79/P/2005 „a dispus în baza art. 228 alin. (5), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numitul T.V., pentru numitul T.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii.
De asemenea, procurorul prin rezoluţia dată la 19 iulie 2005 în dosarul 88/P/2005, constatând că dosarul nr. 88/P/2005 priveşte tot pe numitul T.V. formulată de aceeaşi persoană vătămată privind infracţiunea prevăzută de art. 292 C. proc. pen., săvârşită prin declaraţia dată de făptuitor, la 14 iunie 2005, în dosarul 56/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a dispus pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, reunirea cazurilor, în baza art. 34 lit. d) C. proc. pen., respectiv conexarea dosarului 88/P/2005 la dosarul nr. 79/P/2005.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin rezoluţia dată la 18 august 2005 a confirmat rezoluţia dată de procuror în dosarul nr. 79/P/2005 din 1 august 2005 şi anume neînceperea urmăririi penale faţă de T.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii.
Din actele premergătoare nu s-a constatat existenţa indiciilor privind săvârşirea celor două infracţiuni de fals în declaraţii şi Înalta Curte apreciază că în mod legal organul de urmărire penală a dispus în sensul neînceperii urmăririi penale, considerându-se că cele două declaraţii date de numitul T.V., în dosarele 47/P/2005 şi 57/P/2005, au redat punctul său de vedere cu privire la faptele de distrugere, insultă şi fals în declaraţii, ce i s-au imputat. Totodată se constată că cele două declaraţii la care a făcut referire petiţionarul au fost deja verificate cu ocazia efectuării actelor premergătoare în respectivele dosare (în care de altfel s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta).
În mod corect s-a apreciat că este sarcina organului de urmărire penală să administreze probe în procesul penal şi să administreze probele în procesul verbal şi să dovedească vinovăţia făptuitorului, învinuitului sau inculpatului.
Ori în speţă, apreciindu-se, în mod justificat, că cele invocate de petiţionar nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, se constată că rezoluţia dată de procuror este legală şi temeinică, iar soluţia de respingere a plângerii formulate de petiţionar este bine fundamentată pe probatoriul administrat în dosar.
Drept urmare, în raport de starea de fapt stabilită corespunzător probatoriului administrat în cauză, care a impus concluzia că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, presupusă a fi săvârşită de intimatul T.V., în mod temeinic şi legal s-a dispus în sensul respingerii plângerii şi menţinerii rezoluţiei atacate, aşa încât hotărârea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul formulat de petiţionarul C.N., ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 31/ F din 31 august 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6553/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6587/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
