ICCJ. Decizia nr. 6604/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 175 Cod Penal. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.6604/2005

Dosar nr. 6114/2005

Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 208 din 18 aprilie 2005, Tribunalul Galaţi, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.V., la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani şi 6 luni, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat (faptă comisă la 5 noiembrie 2004).

În baza art. 71 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

Conform dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului G.V., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, începând cu 9 noiembrie 2004, la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C civ., a obligat pe inculpat la plata către partea civilă B.S. a sumei de 20.000.000 lei, reprezentând daune materiale, precum şi la plata unor daune morale în sumă de 15.000.000 lei.

A respins, ca fiind nefondate, restul pretenţiilor civile solicitate de partea civilă B.S.

În baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 106 din OUG nr. 150/2002 a obligat pe inculpat la plata către partea civilă C.A.S. Galaţi a sumei de 14.180.030 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părţii vătămate.

Conform dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui cuţit cu lungimea totală de 29 cm, cu mâner din plastic de culoare neagră, folosit de inculpat la comiterea faptei.

În baza dispoziţiilor art. 193 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească părţii civile B.S. suma de 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Potrivit dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul G.V. la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 3.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Ulterior decesului soţiei, survenit în anul 1997, între inculpat şi fiicele sale (martorele B.V. şi G.M.) au luat naştere disensiuni în urma cărora, martora G.M. a fost nevoită să părăsească domiciliul inculpatului şi să se mute în locuinţa surorii sale şi a cumnatului său (numitul B.S., parte vătămată în cauză). În anul 2001, martora G.M. a introdus o acţiune civilă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la nr. 15532/2001, prin care a solicitat dezbaterea succesiunii mamei sale (soţia inculpatului), acţiune în cadrul căreia, instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice mobiliare, numindu-l ca expert tehnic judiciar pe martorul G.A. Astfel, în seara zilei de 4 noiembrie 2004, martorul G.A. a solicitat părţii vătămate B.S. să o anunţe pe martora G.M., pentru a prezenta a doua zi la domiciliul tatălui său, în vederea evaluării bunurilor mobile.

Întrucât aceasta era plecată la Bucureşti, unde îşi desfăşura activitatea, partea vătămată B.S. l-a anunţat pe martorul G.A. despre situaţia ivită şi că nu se poate prezenta.

În continuare, martorul G.A. a solicitat părţii vătămate B.S. sau soţiei acestuia, martora B.V., să se prezinte, în ziua de 5 noiembrie 2004, în jurul orelor 10,30, la domiciliul inculpatului G.V., pentru a participa în calitate de martor-asistent la efectuarea evaluării bunurilor mobile.

În aceste împrejurări, în ziua de 5 noiembrie 2004, în jurul orelor 10,30, partea vătămată B.S. şi martorul G.A. au mers la domiciliul inculpatului, respectiv la imobilul situat în Galaţi.

Martorul G.A. a sunat la uşă, iar inculpatul G.V. i-a permis accesul în locuinţa sa. În acelaşi timp, inculpatul a observat-o pe partea vătămată B.S. în faţa uşii de acces şi fără nici un motiv, a lovit-o cu palma peste faţă în timp ce aceasta se afla în casa scării.

Pentru a evita conflictul, partea vătămată a renunţat să-l mai însoţească pe martorul G.A. şi a plecat pe scări, spre ieşirea din bloc.

Inculpatul a luat un cuţit din bucătărie, în mâna dreaptă şi a fugit după partea vătămată.

Între etajele 2 şi 3 ale blocului respectiv, inculpatul a ajuns-o din urmă pe partea vătămată, s-a aplecat peste balustrada scării şi a lovit-o cu cuţitul în zona toracică stângă posterioară.

După ce a fost lovită, partea vătămată a ieşit în faţa blocului şi a solicitat unei persoane de la consignaţia din apropiere să anunţe salvarea şi lucrătorii de poliţie.

Ulterior, partea vătămată a fost transportată la spital unde i s-au acordat îngrijirile medicale necesare.

Raportul de constatare medico-legală nr. 1279/ E din 8 noiembrie 2004 a concluzionat faptul că leziunea cauzată părţii vătămate (plagă înţepat tăiată toracică stânga posterioară penetrantă, perforantă, cu secţiunea arterei intercostale VII stângi şi plagă pulmonară cu hemotorax stâng masiv, cu şoc hemorag ic consecutiv) a putut fi produsă prin lovire cu obiect tăietor-înţepător (cuţit), că poate data din 5 noiembrie 2004, iar la data producerii a pus în primejdie viaţa părţii vătămate, urmare a hemoragiei interne cu stare de şoc hemoragic. Totodată, s-a arătat prin actul medical mai sus-menţionat, faptul că persoana vătămată a necesitat spre vindecare un număr de 30-40 zile de îngrijiri medicale de la data vătămării, dacă nu survin complicaţii.

Susţinerile inculpatului (care a arătat pe parcursul cercetărilor că reacţia de a lovi cu cuţitul pe partea vătămată a fost determinată de atitudinea acesteia din urmă care, după ce a primit o palmă ar fi forţat intrarea în apartament, mai mult, l-ar fi lovit pe inculpat cu pumnul în zona toracică exact în locul unde acesta suferise o intervenţie chirurgicală) au fost înlăturate, nefiind confirmate prin nici un mijloc de probă.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului G.V. întruneşte elementele constitutive ale unei tentative la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. i) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, partea civilă B.S. şi inculpatul G.V.

Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe ca nelegală sub aspectul reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. În subsidiar, s-a susţinut că, chiar dacă s-ar considera că în favoarea inculpatului trebuie reţinute circumstanţele atenuante judiciare, se impune majorarea pedepselor aplicate acestuia.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de parchet se referă la faptul că prima instanţă a dispus obligarea inculpatului către S.M.L. la plata sumei de 284.000 lei, reprezentând costul expertizei medico-legale privind pe partea vătămată B.S., deşi această sumă a fost achitată de către I.P.J. Galaţi, în cursul urmăririi penale. Partea civilă B.S., prin apărătorul său, a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii apelate sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate.

De asemenea, a invocat motivul că inculpatul a fost obligat să-i plătească doar 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, deşi a făcut dovada că aceste cheltuieli se ridică la 10.000.000 lei.

Inculpatul G.V., prin apărător, a invocat nelegala încadrarea juridică a faptei, susţinând că, în raport cu modalitatea şi cu împrejurările în care a fost săvârşită, fapta nu constituie infracţiunea de tentativă de omor, ci infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) şi (2) C. pen.

De asemenea, inculpatul a solicitat să fie reţinută în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece a fost provocat de partea vătămată, care l-a lovit în piept, zonă în care fusese operat în urmă cu o lună.

Prin Decizia penală nr. 380/ A din 26 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de partea civilă B.S., privind pe inculpatul G.V.

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 208 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:

S-a modificat pedeapsa principală aplicată inculpatului G.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., în sensul că a majorat-o de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.

S-a majorat de la 15.000.000 lei ROL (1500 lei RON) la 50.000.000 lei ROL (5.000 lei RON) cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă B.S.

S-a majorat de la 5.000.000 lei ROL (500 lei RON) la 10.000.000 lei ROL (1000 lei RON) cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul, în temeiul art. 193 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. către partea civilă B.S.

S-a înlăturat din sentinţa apelată dispoziţia privind virarea în contul Spitalului de urgenţă Galaţi – S.M.L. a sumei de 284.000 lei, reprezentând onorariul pentru expertiza medico-legală.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.V. împotriva sentinţei penale nr. 208 din 18 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 2685/P/2004.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului durata arestării preventive, începând cu data de 9 noiembrie 2004 şi până la 26 septembrie 2005.

A obligat inculpatul apelant la plata sumei de 500 lei RON cu titlul de cheltuieli judiciare în apel către partea civilă B.S. şi la plata sumei de 100 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs inculpatul G.V., care le-a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei, în sensul că, lovind accidental partea vătămată cu un cuţit pe care-l avea în mână întrucât mânca, fiind provocat de atitudinea agresivă a acesteia, a săvârşit infracţiunea prevăzute de art. 182 C. pen., nici un moment neavând intenţia de a o ucide. Nu în ultimul rând, inculpatul a criticat hotărârile pentru greşita individualizare a pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport de împrejurările reale ale faptei şi circumstanţele sale personale.

Examinând recursul inculpatului prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.

Apărarea inculpatului, în sensul că ar fi săvârşit fapta fiind provocat de partea vătămată, care ar fi forţat intrarea în apartamentul său zona toracică, în locul în care suferise cu puţin timp în urmă o intervenţie chirurgicală şi că, în aceste condiţii a lovit-o cu un cuţit de bucătărie, fără intenţia de a-i suprima viaţa, nu poate fi primită, neavând la bază probe care să ateste o astfel de situaţie. Martorul G.A., expertul judiciar care însoţea partea vătămată, nu a confirmat susţinerile inculpatului, arătând că inculpatul a fost cel care i-a aplicat părţii vătămate o palmă, la intrarea în apartament iar aceasta a plecat pe scări fără a riposta, fiind urmată de inculpat.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului că nu ar fi acţionat cu intenţia specifică infracţiunii de omor, aceasta este nefondată, ca şi cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor în vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.), având în vedere instrumentul folosit, apt a produce leziuni grave, zona vitală vizată, toracele, intensitatea loviturii şi gravitatea leziunilor traumatice suferite, care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, criterii în raport de care se poate concluziona că inculpatul a acţionat cu intenţia specifică infracţiunii de omor, în forma indirectă.

În ceea ce priveşte solicitarea subsidiară a recurentului de a se reduce pedeapsa de 4 ani închisoare, astfel cum a fost majorată de instanţa de apel, Curtea constată că aceasta este orientată cu puţin peste cuantumul minim permis de lege după reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. (2 ani şi 6 luni), iar împrejurările în care fapta a fost săvârşită şi urmările grave ale acesteia nu justifică reducerea, individualizarea făcută de instanţa de apel fiind corespunzătoare totodată şi gradului de pericol social ridicat al faptei.

Ca atare, neexistând alte motive de casare care să fie luate în discuţie din oficiu, Înalta Curte, văzând şi prevederile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385¹⁶ alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive a inculpatului iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 380 din 26 septembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 9 noiembrie 2004 la 23 noiembrie 2005.