ICCJ. Decizia nr. 6551/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6551/2005
Dosar nr. 6068/2005
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 382 din 17 decembrie 2003, Tribunalul Suceava a dispus condamnarea inculpatului C.E.L., pentru săvârşirea infracţiunilor:
- prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (parte vătămată M.M.);
- prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (parte vătămată M.D.);
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., prin contopire, a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile M.D. suma de 1.500.000 lei despăgubiri civile.
S-a luat act că partea vătămată M.M. nu s-a constituit parte civilă.
S-a confiscat de la inculpat suma de 1.000.000 lei nepretinsă de păgubit.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 18 aprilie 2002, ora 22,00, aflându-se pe bulevardul George Enescu din municipiul Suceava, inculpatul a observat-o pe partea vătămată M.M. şi, din mers, i-a smuls rucsacul de pe umăr şi a fugit printre blocuri. Din rucsacul părţii vătămate inculpatul a păstrat doar banii (suma de 200.000 lei) abandonând buletinul de identitate şi alte înscrisuri în sediul P.T.T.R. Iţcani, unde au fost găsite şi apoi restituite părţii vătămate. Prejudiciul aproximat la suma de 1.000.000 lei nu a fost recuperat.
La 29 aprilie 2002, în jurul orelor 5,45, inculpatul, aflându-se pe str. Oituz din acelaşi municipiu, a smuls poşeta părţii vătămate M.D. Inculpatul şi-a însuşit banii (suma de 825.000 lei şi două monezi de argint) iar poşeta, buletinul de identitate, alte acte le-a abandonat, iar ulterior au fost găsite şi restituite proprietarului.
Prejudiciul în sumă de 1.500.000 lei a rămas nerecuperat pe parcursul urmăririi penale.
Inculpatul a apelat sentinţa pronunţată la fond criticând-o, pentru nelegalitate şi netemeinicie motivând că în mod greşit s-a reţinut că s-ar face vinovat de săvârşirea celor două infracţiuni de tâlhărie.
Curtea de Apel Suceava, găsind critica neîntemeiată, prin Decizia penală nr. 32 din 2 februarie 2004, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei sus-menţionate, inculpatul a declarat recurs, motivând că apelul a fost judecat în lipsa sa, iar procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, că s-ar fi impus efectuarea unei expertize psihiatrice pentru a se stabili dacă a avut discernământ şi întrucât se consideră nevinovat, în cauză se impune să se dispună achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., deoarece s-a păşit la judecarea apelului în lipsa inculpatului apelant şi fără să se fi îndeplinit legal, procedura de citare, prin Decizia penală nr. 1241 din 18 februarie 2005 a admis recursul şi casând Decizia, a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Suceava.
În rejudecare, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice a inculpatului, probă respinsă motivat de lipsa oricăror acte medicale privitoare la starea de sănătate a apelantului, care a constant a declarat că nu suferă de afecţiuni psihice. Totodată a solicitat nefiind stabilită cu certitudine vinovăţia sa, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 307 pronunţată la 3 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 382 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Suceava, obligându-l pe acesta la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs reiterând prin apărătorul desemnat din oficiu motivele invocate în faţa instanţei de apel.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a constituit dosarul nr. 6068/2005 fixându-se prim termen de judecată la 21 noiembrie 2005. Deşi a fost legal citat la adresa indicată în chiar cererea de recurs, inculpatul nu s-a prezentat pentru a-şi susţine motivele de recurs şi pentru a-şi formula toate apărările.
Examinând recursul, prin prisma motivului invocat de apărătorul recurentului inculpat, respectiv dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru faptele reţinute în sarcină.
Astfel, părţile vătămate M.M. şi M.D. l-au identificat şi recunoscut pe inculpat dintr-un grup de persoane ca fiind persoana ce le-a deposedat de bunuri conform fotografiilor judiciare şi proceselor verbale existente în dosarul de urmărire penală. Mai mult, partea vătămată M.D., căreia i s-au prezentat mai multe bluze de trening, a recunoscut-o pe cea cu care inculpatul fusese îmbrăcat în dimineaţa când i s-a furat poşeta.
Aceste probe coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate M.M. care a indicat semnalmentele infractorului şi M.D. care în prezenţa inculpatului în faţa primei instanţe, a afirmat că acesta este cel ce i-a smuls geanta, dovedesc în mod indubitabil vinovăţia acestuia la săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie asupra celor două părţi vătămate şi confirmă justeţea soluţiei de condamnare pronunţată, critica formulată în recurs prin care s-a susţinut nevinovăţia fiind neîntemeiată.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte urmează să respingă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
De asemenea, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E.L. împotriva deciziei penale nr. 307 din 3 octombrie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6549/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6553/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
