ICCJ. Decizia nr. 6573/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6573/2005
Dosar nr. 6946/2005
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti având pe rol soluţionarea apelului declarat de inculpatul M.P. împotriva sentinţei penale nr. 511 din 5 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Prahova, la termenul din 7 noiembrie 2005, din oficiu, a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Prin încheierea din aceeaşi dată, Curtea de Apel Ploieşti a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.P. în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., apreciind că a fost legal luată faţă de acesta de către Tribunalul Prahova.
Împotriva încheierii din 7 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în termen legal, a declarat recurs fără a-l motiva.
Pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie s-a constituit dosarul nr. 6946/2005 fixându-se termen pentru soluţionarea recursului declarat de inculpat la 21 noiembrie 2005.
Înalta Curte, examinând cauza din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova cu nr. 709/P/2005 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.P., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) şi art. 21 lit. b) C. pen., reţinându-se că, în data de 27 iunie 2005, inculpatul a sustras din portbagajul autoturismului părţii vătămate C.M.L., parcat în loc public, o roată de rezervă în valoare de 2 milioane lei, iar la data de 1 iulie 2005, în acelaşi loc, pe drumul comunal ce face legătura între localitatea Valea Călugărească şi Urlaţi, prin violenţă, având asupra sa un cuţit şi acţionând mascat, a sustras de la aceeaşi parte vătămată bunuri în valoare de 3.500.000 lei.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa penală nr. 511 din 5 octombrie 2005, l-a condamnat pe inculpat, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., de 3 ani închisoare şi în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., la 7 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată, inculpatul a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 10270/2005.
La termenul din 7 noiembrie 2005, instanţa de control judiciar, verificând din oficiu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpatului, pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză de către inculpatul M.P.
Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 5 din C.A.D.O.L.F. şi art. 23 alin. (1) din Constituţia României, nimeni nu poate fi privat de libertate.
În raport de reglementările internaţionale menţionate, cu referire expresă la excepţia reprezentată de arestarea preventivă s-a stipulat, printre altele, că privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale şi după procedura prevăzută de legislaţia fiecărui stat, conform convenţiei, respectiv cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale.
Rezultă aşadar că dispunerea măsurii arestării preventive şi menţinerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor generale înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl deservesc.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „când instanţa constată că temeiuri le care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
Întrucât, în speţă, există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea trezi opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate socială ce rezultă din însăşi natura şi gravitatea faptelor deduse judecăţii, dar şi din urmarea produsă, se constată că instanţa de apel a apreciat just şi corect atunci când a conchis că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat şi deci, impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat, susţinând ca legală şi temeinică încheierea atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie urmează să-l oblige pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 10.270/2005 al Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 65/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 91/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
