ICCJ. Decizia nr. 91/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 91/2005
Dosar nr. 5560/2004
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 389 din 13 mai 2004 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul B.G., pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie", prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii preventive de o zi, de la 24 august 2003 la 25 august 2003.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., s-a admis în parte acţiunea formulată de partea vătămată S.V. şi în consecinţă a fost obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 740.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat.
În baza dispoziţiilor art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 800.000 lei reprezentând onorariile pentru apărătorii din oficiu în ambele faze procesuale au fost plătite către Baroul de Avocaţi Iaşi din fondul special al Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că la data de 23 august 2003, partea vătămată S.V. s-a deplasat în comuna Movileni, cu intenţia de a achiziţiona o bovină, iar în acest scop avea asupra sa, suma de 7.250.000 lei.
În satul Potângeni s-a întâlnit cu numitul A.F., care i-a oferit o vacă, spre vânzare, iar partea vătămată a plătit vânzătorului preţul de 3.800.000 lei, după care, au consumat împreună băuturi alcoolice.
La plecare, partea vătămată S.V. a solicitat vânzătorului să caute o persoană care să-i transporte animalul până la domiciliu, în satul Româneşti, iar inculpatul B.G. şi numitul N.P. au acceptat să efectueze transportul, cu o căruţă, contravaloarea acestui serviciu urmând a fi suportată de cumpărător (partea vătămată), în momentul ajungerii la destinaţie.
În timpul drumului, în punctul denumit „Fântâna lui Macovei", inculpatul B.G. l-a dat jos din căruţă pe S.V. şi l-a lovit cu pumnii şi picioarele, cerându-i banii pe care îi avea asupra sa.
Faţă de refuzul părţii vătămate, inculpatul i-a luat din buzunarul pantalonului suma de 3.450.000 lei, apoi N.P., care îi însoţea, a dezlegat bovina de la căruţă şi împreună cu inculpatul, de la care a primit suma de 100.000 lei s-a deplasat spre satul Potângeni.
Urmare loviturilor primite, partea vătămată S.V. a suferit leziuni corporale pentru a căror vindecare a necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale.
După sesizarea poliţiei, cu ocazia percheziţiei corporale, asupra inculpatului a fost găsită suma de 2.710.000 lei, provenită din sustragerea prin violenţă de la partea vătămată S.V., căruia i-a fost restituită.
În cursul cercetărilor şi în instanţă, inculpatul a recunoscut fapta, vinovăţia sa, pentru infracţiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., fiind dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, procesul-verbal de cercetare a locului faptei, planşele fotografice, procesul-verbal de percheziţie corporală, certificatul medico-legal, declaraţiile martorilor N.P., B.C., A.F., C.F., S.T.
Intimatul N.P. a fost scos de sub urmărire penală şi i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ.
În considerentele sentinţei, instanţa de fond a mai făcut referiri la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, fiind evidenţiate circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi reţinerea distinctă a circumstanţelor atenuante care au condus la aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, la latura civilă a cauzei.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.G. invocând netemeinicia sub aspectul individualizării pedepsei, respectiv a cuantumului aplicat, motivat de circumstanţele personale.
Prin Decizia penală nr. 309 din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. 3596/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul introdus de inculpatul B.G. contra sentinţei penale nr. 389 din 13 mai 2004 a Tribunalului Iaşi, pe care a menţinut-o, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei onorariu avocat din oficiu a fost suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit pe baza analizei şi coroborării probelor administrate în cauză, la care s-a făcut referire, că instanţa de fond a reţinut în mod corect vinovăţia inculpatului B.G., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., deoarece s-a dovedit că, la data de 23 august 2003, prin violenţă, a deposedat partea vătămată S.V. de suma de 3.450.000 lei, pe care a însuşit-o fără drept, pentru vindecarea leziunilor victima necesitând 4–5 zile îngrijiri medicale.
Agravanta prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a fost reţinută corect, deoarece infracţiunea s-a comis în loc public.
Pedeapsa pentru tâlhărie în forma arătată [(alin. (2)] este închisoarea de la 5 la 20 ani.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul concret de pericol social al infracţiunii, precum şi circumstanţele atenuante, lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară bună a inculpatului, dar şi comportarea acestuia pe parcursul judecăţii, instanţa aplicându-i o pedeapsă de 3 ani închisoare, adică sub limita minimă prevăzută de lege.
Având în vedere gradul sporit de pericol social al faptei, nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, recurs inculpatul B.G. fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul inculpatului, în concluziile orale, în dezbateri, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea pedepsei aplicate.
Examinând recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat instanţa de apel şi-a însuşit argumentele instanţe de fond, în stabilirea vinovăţiei inculpatului în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului B.G. de a deposeda, pe drum, respectiv, într-un loc public, partea vătămată, prin violenţă, de suma de 3.450.000 lei, pe care a însuşit-o fără drept, producându-i acesteia leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 4–5 zile îngrijiri medicale, întruneşte atât obiectiv cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de apel a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere gradul de pericol social în concret al faptei comise, circumstanţele reale dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv recunoaşterea faptei comise de către acesta, este tânăr, nu are antecedente penale.
Mai mult, în cauză, s-a dat relevanţă în mod distinct circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi regimului sancţionator corespunzător stipulat de art. 76 lit. b) C. pen., fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa aplicată inculpatului, urmând ca aceasta să fie executată în regim de detenţie.
Astfel, în mod corect s-a considerat că numai prin pedeapsa aplicată inculpatului, în modalitatea de executare menţionată se pot realiza scopurile pedepsei, respectiv, educativ şi de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi integrarea sa pozitivă în societate.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate reţine solicitarea apărării inculpatului, în sensul reducerii pedepsei aplicate, deoarece în cauză a fost făcută o apreciere plurală a tuturor criteriilor specifice individualizării pedepsei, nefiind incidente dispoziţiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârea pronunţată de instanţa de apel fiind legală şi temeinică.
Totodată, Înalta Curte, verificând Decizia atacată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 309 din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 309 din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6573/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2494/2005. Penal. Art.208,209 c.pen. Recurs → |
|---|
