ICCJ. Decizia nr. 2604/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2604/2005
Dosar nr. 50/2005
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1372 din data de 29 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, faţă de inculpatul S.V. a fost pronunţată următoarea sentinţă:
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ca neîntemeiată.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i-a interzis inculpatului, după executarea pedepsei principale, pe o durată de 3 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii preventive de 24 ore, de la 30 aprilie 2004 şi durata arestării preventive de la 1 mai 2004 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.250.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 30 aprilie 2004, inculpatul a vândut denunţătorului M.F. în două rânduri (în total 0,24 gr.) 9 doze de heroină în schimbul sumei totale de 2.500.000 lei, fiind depistat în flagrant la a doua vânzare, ocazie cu care asupra sa au mai fost găsite alte două doze (0,05 gr.) destinate comercializării şi o ţigară conţinând heroină, destinată consumului propriu.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite prin următoarele mijloace de probă:
- denunţ P.M.;
- proces-verbal de înscriere;
- proces-verbal de prindere în flagrant;
- declaraţii martor M.F.;
- rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică;
- fişa medicală a inculpatului;
- declaraţii inculpat.
Împotriva acestei sentinţei a declarat apel inculpatul, solicitând redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.
Prin Decizia penală nr. 943/ A din 10 decembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 4026/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pentru cauze cu minori şi familie, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit de această decizie a declarat recurs.
Invocând drept temei juridic prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul reiterează motivul din apel cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Instanţa de fond a stabilit şi aplicat, iar cea de apel a menţinut o pedeapsă just individualizată în raport de împrejurările concrete de săvârşire a faptei şi de datele care caracterizează persoana inculpatului, făcând o judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că pedeapsa corespunde scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 943/ A din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 aprilie 2004 la 19 aprilie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2494/2005. Penal. Art.208,209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3030/2005. Penal. Art. 181 Cod Penal. Recurs → |
|---|
