ICCJ. Decizia nr. 65/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 65/2005
Dosar nr. 6930/2004
Şedinţa nepublică din 6 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1336 din 20 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.R. din trei infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi o infracţiune de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportată la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 99 şi urm C. pen., în două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. (pct. 1 şi 3 din rechizitoriu), o infracţiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. (fapta de la pct. 4 din rechizitoriu ) şi o infracţiune de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. (fapta de la pct. 2 din rechizitoriu), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 99 şi urm. C. pen.
Astfel, a fost condamnat inculpatul O.R. la două pedepse a câte 2 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen. şi la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 – art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele patru pedepse aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350, raportat la art. 160h alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a computat din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 iulie 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente O.M. şi O.V. la 3.000.000 lei despăgubiri către partea civilă P.V.I.
S-a luat act că părţii vătămate Ş.D.G., B.A.L. şi I.R. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-au confiscat de la inculpat 990.000 lei şi 800.000 lei dobândite de acesta prin infracţiuni.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în fapt, că la data de 11 aprilie 2004 (în ziua de Paşti), în jurul orei 18,00, inculpatul O.R. prin ameninţare şi violenţă, trântind la pământ partea vătămată Ş.D.G. în vârstă de 12 ani ce se plimba cu o bicicletă nouă pe str. Vlădeasa din Bucureşti, a furat această bicicletă, primită cadou în aceeaşi zi de minorul parte vătămată. Inculpatul a vândut bicicleta lui C.A. cu suma de 990.000 lei. În cursul urmăririi penale, bicicleta a fost recuperată şi predată părţii vătămate.
2. La data de 13 aprilie 2004, în jurul orei 18,40, inculpatul O.R. a fost surprins de proprietar şi vecinii lui în timp ce încerca să fure bicicleta aparţinând părţii vătămate B.A.L. de pe balconul locuinţei părţii vătămate.
3. La data de 14 iunie 2004, inculpatul O.R. a abordat-o pe partea vătămată I.R. de 14 ani în faţa blocului de pe str. Valea Călugărească sector 6, a lovit-o cu pumnul în piept, a dat-o jos de pe bicicletă şi i-a luat bicicleta pe care a vândut-o soţilor M.E. şi M.P. pentru suma de 800.000 lei.
În cursul urmăririi penale bicicleta a fost recuperată şi predată părţii vătămate.
4. La data de 30 aprilie 2004, inculpatul O.R., împreună cu „M.Ţ.", netrimis în judecată, i-au cerut minorului P.I., de 14 ani, care se juca în spatele blocului din str. Gârleni sector 6 să le aducă telefonul mobil de acasă. Minorul s-a conformat, a adus telefonul mobil, l-a „împrumutat" inculpatului să vorbească la el, după care a refuzat să-l restituie. La insistenţele părţii vătămate de a restitui telefonul, inculpatul a strâns-o de gât, după care s-a îndepărtat şi mai târziu a vândut telefonul furat prin violenţă cu 1.600.000 lei martorului N.C.M.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă.
Prin Decizia penală nr. 875/ A din 18 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 4003/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.R. împotriva sentinţei penale nr. 1336 din 20 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 4623/2004. S-a computat prevenţia inculpatului de la 1 iulie 2004 la zi. S-a menţinut starea de arest. A fost obligat apelantul la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-a suportat de Ministerul Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că tribunalul a reţinut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat o legală încadrare juridică faptelor şi a făcut o justă individualizare a pedepsei.
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă din partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Faţă de inculpatul minor, un infractor perseverent care atacă în general persoane neajutorate, în special copii, s-au reţinut circumstanţe atenuante.
În aceste condiţii pedeapsa a fost calculată sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare inculpat în parte.
A reduce şi mai mult pedepsele aplicate în cauza de faţă, văzând periculozitatea infractorului ar însemna ducerea în derizoriu a scopului şi a nesocoti criteriile legale de individualizare de la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul minor O.R., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul inculpatului, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege, ca urmare a aplicării circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
Examinând recursul declarat de inculpatul minor O.R. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului minor ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, în ceea ce priveşte stabilirea vinovăţiei inculpatului minor în săvârşirea faptelor comise, fiind corect schimbată încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată în infracţiunile menţionate, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că, în cauză, s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilindu-se că faptele inculpatului de la pct. 1 şi pct. 3, constând în sustragerea a două biciclete, aparţinând părţilor vătămate Ş.D.G. şi I.R., prin întrebuinţarea de acte de violenţă fizică şi respectiv de ameninţare, în locuri publice, în sensul dispoziţiilor art. 152 lit. a) C. pen., aceea de la pct. 4, respectiv de sustragere, prin întrebuinţarea de ameninţări, într-un loc public, în sensul dispoziţiilor art. 152 lit. a) C. pen. şi împreună cu o altă persoană a unui telefon mobil ce aparţinea părţii vătămate P.V.I., precum şi fapta de la pct. 2, de încercare de a sustrage o bicicletă aflată într-un loc public, în sensul prevederilor art. 152 lit. a) C. pen., executarea hotărârii infracţionale fiind întreruptă, independent de voinţa autorului, prin intervenţia părţii vătămate B.A.L. şi a vecinilor acesteia, în concurs real şi săvârşite în timpul minorităţii, întrunesc atât obiectiv cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului minor, prin schimbarea încadrării juridice iniţiale.
De asemenea, sub aspectul individualizării sancţiunii aplicate inculpatului minor, a felului acesteia, a cuantumurilor, în raport cu fiecare faptă comisă, a modalităţii de executare, instanţa de apel a apreciat just că în cauză, prima instanţă a făcut o corectă adecvare cauzală, mai întâi a dispoziţiilor art. 100 C. pen. şi apoi ale art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere, gradul de pericol social în concret al faptelor comise, circumstanţele reale, respectiv faptele au fost săvârşite asupra unor copii, dar şi cele personale ale inculpatului minor, starea fizică bună, dezvoltarea intelectuală modestă, absolvind doar şase clase, după care a abandonat cursurile şcolare, conduita sa anterioară, în sensul că a creat permanent probleme familiei şi vecinilor, determinând de mai multe ori intervenţia poliţiei, fiind sancţionat administrativ de trei ori pentru fapte de furt calificat, numărul mare de fapte comise, valoarea medie a prejudiciului, parţial recuperat, atitudinea cooperantă şi sinceră pe parcursul procesului penal.
Mai mult, s-a dat relevanţă distinctă circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. şi regimului sancţionator corespunzător stipulat de art. 76 C. pen., fiind coborâte sub minimul special cuantumurile pedepselor aplicate şi în mod diferenţiat, inculpatului minor, urmând ca pedeapsa rezultantă, cea mai grea să fie executată în regim de detenţie.
Astfel, în mod corect s-a considerat că numai prin pedeapsa aplicată, în modalitatea de executare menţionată se pot îndeplini scopurile pedepsei, respectiv, educativ şi de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpatului minor faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa pozitivă.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate reţine critica recurentului inculpat minor, în sensul greşitei individualizări a pedepsei, având drept consecinţă, reducerea acesteia, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., deoarece în cauză criteriile legale cuprinse în conţinutul prevederilor art. 100 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au fost avute în vedere în mod plural, dându-li-se o adecvare cauzală concretă, iar prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen., li s-a dat eficienţă, nefiind incidente dispoziţiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., astfel că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.
De asemenea, verificându-se Decizia atacată, Înalta Curte nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.R. împotriva deciziei penale nr. 875/ A din 18 noiembrie 2004 a Curţii d Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2004 la 6 ianuarie 2005.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.R. împotriva deciziei penale nr. 875/ A din 18 noiembrie 2004 a Curţii d Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2004 la 6 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6416/2005. Penal. Recuzare recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6573/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
