ICCJ. Decizia nr. 6642/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 907 din 4 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul M.R.Șt., privind sentința penală a Tribunalului municipiului București nr. 912 din 5 iulie 2004.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că cererea sus-numitului, prin care s-a invocat neprezentarea materialului de urmărire penală și respingerea unor probe testimoniale de instanța de fond a fost înaintată instanței de procuror cu propunerea de a fi respinsă, iar în considerentele sentinței s-a arătat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru revizuire.
împotriva acestei sentințe, condamnatul a declarat apel pentru netemeinicia acesteia, solicitând admiterea cererii.
Prin decizia penală nr. 695/ A din 20 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2470/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de M.R.Șt. împotriva sentinței penale nr. 907 din 4 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 3742/2005, fiind obligat apelantul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariu avocat oficiu, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că actele aflate la dosar au confirmat însă soluția atacată, care este legală și temeinică.
Apelantul se află în executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 912 din 5 iulie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, pentru tâlhărie și respectiv complicitate la tâlhărie, constând în deposedarea prin violență a două părți vătămate de telefoane și bani, fapte comise la 16/17 octombrie 2002 și respectiv la 23 septembrie 2002.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat (decizia penală a instanței supreme nr. 4945 din 4 octombrie 2004).
Motivele revizuirii sunt prevăzute expres și limitativ în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., printre care nu figurează cele invocate de revizuient, acestea fiind critici ale sentinței examinate în căile ordinare de atac.
împotriva acestei decizii, a declarat, în termen legal, recurs nemotivat revizuientul condamnat M.R.Șt.
Apărătorul revizuientului condamnat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, invocând art. 394 lit. a) sau c) C. proc. pen. De asemenea, apărătorul a arătat că revizuientului nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală și că nu a fost audiat un martor.
Concluziile procurorului, precum și poziția recurentului revizuient condamnat, din ultimul cuvânt, în sensul, admiterii recursului, schimbării încadrării juridice și micșorării pedepsei aplicate, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de revizuientul condamnat M.R.Șt. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursul revizuientului condamnat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
în conformitate cu art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei;
un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, constatând, la rândul ei, că motivele invocate de revizuient referitoare la neprezentarea materialului de urmărire penală și respingerea unor probe testimoniale, respectiv audierea martorei A.L.L., de către instanța de fond, nu se circumstanțiază condițiilor stipulate în art. 394 alin. (1) lit. a) sau c) C. proc. pen., deoarece solicitările revizuientului vizează critici verificate în căile ordinare de atac exercitate în cauză.
Totodată, înalta Curte nu poate avea în vedere nici solicitările formulate oral, în ultimul cuvânt, de către recurent, respectiv schimbarea încadrării juridice și micșorarea pedepsei aplicate, deoarece aceste cereri exced cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege privind revizuirea.
Așadar, în cauză instanța de apel prin decizia pronunțată a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia revizuirii, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Totodată, înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.R.Șt. împotriva deciziei penale nr. 695/ A din 20 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul revizuient condamnat să plătească statului cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei (400.000 lei) a reprezentat onorariul pentru apărarea din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6641/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6638/2005. Penal → |
|---|
