ICCJ. Decizia nr. 6656/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 123 din 24 mai 2005, Tribunalul Olt a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art20 C. pen., raportat la art. 174, în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul D.F., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 23 martie 2005 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
A fost admisă cererea părții civile A.C. și obligat inculpatul la 20.000.000 lei despăgubiri civile și 100.000.000 lei daune morale.
S-a constatat plata sumei de 10.000.000 lei din totalul sume de 20.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.084.997 lei despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. Dolj pentru Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, cu dobânzile legale aferente de la rămânerea definitivă a sentinței până la acoperirea integrală a pagubei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
în seara zilei de 1 august 2003, în urma unor relații conflictuale mai vechi între părți, inculpatul D.F. care se afla într-o căruță cu numitul D.B., a aplicat părții vătămate care se afla în apropierea râului Cungrea o lovitură în cap cu un ciomag prevăzut cu o măciucă, lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut la pământ, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30 zile îngrijiri medicale și producându-i o infirmitate fizică permanentă.
Vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită cu materialul probator administrat în cauză: declarația părții vătămate de constituire parte civilă, declarația inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, declarațiile martorilor T.A., T.C., P.E., C.F., V.A., A.A., N.M., D.B., N.V. și D.I., precum și raportul de constatare medico-legală nr. 3014/ A1 din 22 septembrie 2003 al I.M.L. Craiova în care se consemnează că leziunile au fost produse prin loviri cu corpuri dure, necesitând cca. 30 zile îngrijiri medicale pentru partea vătămată.
La individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare privind pericolul social concret al faptei, dat de modalitatea comiterii ei, împrejurările în care infracțiunea a fost săvârșită dar și persoana inculpatului care, deși nu a recunoscut fapta, nu este cunoscut cu antecedente penale.
împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul solicitând achitarea sa cu motivarea că nu el a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, martorii audiați demonstrând că nu a fost prezent la locul faptei și că în societate are un comportament corect, părțile nefiind în relații de dușmănie. în subsidiar, a apreciat că față de circumstanțele reale ale faptei, pedeapsa stabilită de prima instanță este prea severă, astfel că se impune atenuarea regimului sancționator și, de asemenea, reducerea despăgubirilor acordate pentru că nu sunt dovedite, iar daunele morale sunt excesive.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 249 din 31 august 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.F. împotriva sentinței penale nr. 123 din 24 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Olt.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus detenția inculpatului de la 24 mai 2005 la zi.
Nemulțumit inculpatul și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, în motivarea căruia, a reluat criticile formulate prin apel, respectiv a cerut a se vedea că probele sunt contradictorii și că nu este dovedită vinovăția sa.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul cauzei în raport de criticile aduse de inculpat precum și din oficiu, Curtea reține că hotărârea atacată este temeinică și legală și ca atare va fi menținută.
Astfel, la urmărirea penală, timpul cel mai apropiat față de comiterea faptei, inculpatul recurent a recunoscut săvârșirea faptei, ocazie cu care a mai precizat că nu înțelege să solicite alte probe în apărare.
Apoi, fratele inculpatului, martorul D.B. a precizat că fratele său (inculpatul) a fost cel care l-a lovit cu ciomagul în cap, pe partea vătămată.
Cum această declarație se coroborează și cu declarația martorului P.E., căruia victima i-a relatat imediat după agresare, că inculpatul l-a lovit și tot el i-a acordat și primul ajutor, nu se dovedește nici o contradicție, între probele testimoniale și nici între acestea și actele medico-legale.
în consecință, agresiunea asupra victimei, s-a produs în 1 august 2003 și există legătură de cauzalitate între activitatea infracțională a inculpatului și leziunile produse, precum și infirmitatea fizică permanentă suferită de victimă, ce a și fost despăgubită de făptuitorul recurent, cu 10 milioane lei pe timpul cercetării judecătorești.
Rezultă deci fără dubiu că, probatoriul administrat dovedește vinovăția inculpatului recurent, iar pedeapsa aplicată este în limitele legale și corespunzătoare gravității faptei comise, precum și în raport de comportamentul nesincer avut pe timpul anchetei judecătorești.
Așa fiind, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au aplicat și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6680/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6657/2005. Penal → |
|---|
