ICCJ. Decizia nr. 6664/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 79 din 7 februarie 2005, Tribunalul Prahova, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.G., la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), și e) C. pen.
S-a aplicat art. 74 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a admis acțiunea civilă și inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. SA cu sediul în Piatra Neamț și SC B.C., cu sediul în Piatra Neamț, să plătească părții civile SC D.P. SRL Ploiești, suma de 12.941.433.511 lei, la care se va adăuga dobânda calculată conform O.G. nr. 9/2000, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, prin lichidatori judiciari, la 9.000.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să se comunice o copie de pe aceasta Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova a reținut că din probele administrate în cauză și anume: plângerea și declarațiile lui M.L.V., declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor P.L., D.M., P.O., H.I., M.G., G.P., F.C., B.C., C.A., V.M., P.C., S.N., Z.L., L.F., C.I., D.C., filele C.E.C. refuzate la plată, contractul de vânzare-cumpărare nr. 101 din 28 iunie 2000 încheiat între SC D.P. SRL Ploiești și SC C.C. SA Piatra Neamț, documente financiare fiscale, raport de expertiză contabil-judiciară și procese verbale de confruntare, a rezultat că inculpatul S.G. și-a desfășurat activitatea în cadrul SC C.C. V.S. SA Piatra Neamț, în calitate de director de producție, calitate în care avea ca principală atribuție de serviciu, asigurarea de materii prime, înființarea de culturi și lărgirea sferei de activitate a societății.
Societatea mai înainte menționată, care inițial a avut sediul în Vaslui, iar ulterior, în municipiul Piatra Neamț, a avut prevăzut ca obiect de activitate și înființarea de culturi agricole, producția și valorificarea acestora, activitatea desfășurându-se pe raza mai multor județe din țară.
La sfârșitul lunii iunie 2002, SC C.C. V.S. SA Piatra Neamț, se afla în incapacitate de plată, condiții în care aceasta, nu putea emite fila C.E.C. pentru plata mărfurilor achiziționate, întrucât figura în centrala incidențelor de plăți pentru perioadele 8 decembrie 1999 la 21 ianuarie 2001 și 8 martie 2002 - 13 septembrie 2003.
în cursul anului 2001 SC C.C. Piatra Neamț a avut relații comerciale cu SC M.C.L. SRL Ploiești administrată de M.L., cumpărând de la această firmă produse petroliere (motorină), necesară efectuării lucrărilor agricole, relațiile comerciale dintre cele două societăți desfășurându-se în condiții bune, fiecare dintre acestea achitându-se de obligațiile contractuale, neînregistrându-se situații în care C.E.C. - urile emise de S.G. să nu fie plătite de bănci din cauza lipsei disponibilităților financiare.
Așa cum rezultă din dosar, în luna iunie 2002, SC C.C. SA Piatra Neamț, înregistra debite mai mari decât creanțe, aflându-se într-o reală incapacitate de plată.
Dintre societățile comerciale care aveau de încasat de la SC C.C. SA importante sume de bani sunt SC F.T. SRL Moinești, care avea la data de 30 iunie 2002 de încasat suma de 30.176.564.679 lei și altele.
în aceste condiții, inculpatul a căutat noi modalități de inițiere a unor afaceri pentru a reuși într-un termen scurt să obțină lichiditățile necesare achitării datoriilor pe care le avea la mai mulți furnizori de mărfuri.
A luat legătura cu numitul P.O., reprezentantul SC F.T. SRL din comuna Podul județul Bacău, societate administrată de soția acestuia, P.L.
întrucât P.O. era direct interesat să recupereze măcar o parte din sumele de bani datorate de SC C.C. V.S. Piatra Neamț, a discutat cu inculpatul S.G., posibilitatea achiziționării unor cantități de grâu, din producția anului 2001 - 2002.
Necunoscând adevărata intenție a inculpatului, P.O. a acceptat solicitarea acestuia de a-i emite mai multe file C.E.C., în condițiile în care inculpatul se angajase să le folosească exclusiv pentru plata cantităților de grâu preluate de la partenerii SC C.C. V.S. Piatra Neamț.
Potrivit înțelegerii dintre cele două societăți a fost încheiat contractul nr. 5858 din 30 mai 2002 prin care SC C.C. SA se obliga să vândă cantitatea de 450 tone grâu panificabil din recolta 200 - 2002.
Referitor la această înțelegere, martorul P.O. a arătat că, de fapt, cu două zile înainte, respectiv vineri 28 iunie 2002, soția sa, P.L. a semnat 11 file C.E.C., aplicând și ștampila SC F.T. SRL Moinești, filele C.E.C. fiind necompletate cu celelalte date privitoare la sume, termene scadente și pe care le-a înmânat inculpatului S.G. Din analiza acestui contract, rezultă, fără echivoc, faptul că administratorul SC F.T. SRL și a luat măsuri de prevedere deosebite, stipulând clauze care obligau pe inculpatul S.G. să folosească filele C.E.C. exclusiv în scopul prevăzut în contract.
Astfel, s-a prevăzut că cele 11 file C.E.C. seria BC 303 de la nr. 00395760 până la 00396770 vor fi completate odată cu ridicarea fiecărei tranșe de grâu panificabil, iar valoarea unei file C.E.C. nu va depăși suma de 150.000.000 lei, completarea acesteia putând fi făcută numai de către administratorul SC F.T. SRL.
De asemenea, s-a mai stipulat că utilizarea filelor C.E.C. de către SC C.C. în alte condiții decât cele stabilite prin contract sau girarea acestora către alte societăți fără acordul SC F.T. SRL atrage răspunderea penală a reprezentantului SC C.C. precum și nulitatea filelor C.E.C.
Prin același contract SC C.C. SA, prin semnătura inculpatului S.G. și a președintelui Consiliului de Administrație D.M., a statuat că va utiliza filele C.E.C. numai în condițiile stabilite prin contract.
în aceeași zi, 28 iunie 2002, inculpatul S.G. s-a deplasat în municipiul Ploiești la SC D.P. SRL administrată de M.L.V., cu intenția de a relua relațiile comerciale, respectiv, achiziționarea de produse petroliere, dat fiind și faptul că o cunoștea dintr-o perioadă anterioară.
Fără a preciza acesteia vreo informație în legătură cu contractul încheiat între SC C.C. SRL Piatra Neamț și SC F.A.R.L. Poduri și nici faptul că era în incapacitate de plată, a solicitat acesteia reluarea furnizării de produse petroliere, respectiv, motorină și benzină.
I-a făcut cunoscut, însă, că SC C.C. SA Piatra Neamț, se află în interdicția de a emite C.E.C. - uri, însă va garanta plata mărfurilor, prelungirea unor file C.E.C. emise de alte societăți.
Având convingerea că inculpatul S.G. i-a dat dovadă de bună credință, ținând seama și de relațiile de afaceri anterioare, M.L.V. a acceptat furnizarea de produse petroliere pe care la rândul ei urma să le achiziționeze de la societățile producătoare din Ploiești, precum și de la SC A.I. SRL București.
Astfel, a fost încheiat contractul nr. 101 din 28 iunie 2002 între SC D.P. SRL Ploiești și SC C.C. V.S. SA Piatra Neamț, contractul fiind semnat de M.L.V. și inculpatul S.G.
Obiectul contractului l-a constituit vânzarea-cumpărarea cantității de 10.000 tone motorină și 200 tone benzină, modalitatea de plată fiind stabilită a se face în termen de 15 zile lucrătoare de la recepționarea mărfii, plățile fiind garantate cu fila C.E.C., în condițiile amintite mai sus.
Este de înțeles faptul că, M.L.V. nu ar fi procedat la încheierea acestui contract în situația în care, ar fi cunoscut existența contractului încheiat între această societate și F.T. SRL Poduri.
Atitudinea subiectivă a inculpatului de a ascunde atât situația financiară a SC C.C. SRL cât și clauzele contractului încheiat cu SC F. arată reaua-credință manifestată de acesta în relația comercială cu SC D. SRL Ploiești.
în cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză contabilă care a stabilit că la data de 30 iunie 2002 SC C.C. Piatra Neamț, înregistra obligații de plată în valoare totală de 1.501.239.373.772 lei și creanțe de încasat în sumă de 1.007.191.338.461 lei, rezultând un deficit de 494.048.035.311 lei.
Această situație a dus, ulterior, în luna aprilie 2003, la declararea în faliment judiciar a societății comerciale C.C. SA Piatra Neamț.
Conform înțelegerii, inculpatul S.G. a remis numitei M.L.V., un număr de 7 file C.E.C. din cele 11 primite de la SC F.T. SRL Poduri, respectiv filele C.E.C. seria BC 303, de la nr. 00395763 la nr. 00395770.
Pentru a putea onora contractul încheiat cu SC C.C. M.L.V. s-a aprovizionat cu produse petroliere - motorină și benzină de la SC L.D. SRL București, sucursala Ploiești, SC R. SA, R.V. SA Ploiești, SC R.A.R. SA Ploiești și SC A.I. SRL București,
Toate cantitățile de motorină și benzină achiziționate de la societățile comerciale menționate, au fost livrate în baza facturilor fiscale întocmite de M.L.V. și SC C.C. SA.
Constatând că inculpatul S.G. nu a achitat în termenul contractual de 15 zile lucrătoare, contravaloarea produselor livrate de SC D.P. SRL Ploiești, în valoare totală de 15.424.633.933 lei, M.L.V. a introdus spre decontare, fără a cunoaște realitatea și alte file C.E.C., respectiv filele cu seriile BC 30300195763 în valoare de 2.794.524.743 lei; BC 30300395769 în valoare de 2.885.555.980 lei și BC nr. 00395764 în valoare de 2.865.152.069 lei, însă și acestea au fost refuzate.
Toate cantitățile de motorină și benzină cumpărate de la SC D.P. SRL Ploiești, au fost valorificate de către inculpatul S.G. la societățile comerciale SC F.T. STL Poduri, SC R.C. SA Piatra Neamț, SC T.G.I. SRL București, SC E.M.J. Arad, SC G.S. Onești, SC V. SA Piatra Neamț, SC G.P. Craiova și SC T.E. Onești.
Sumele încasate de SC C. SRL Piatra Neamț, de la acești beneficiari sau care au făcut obiectul unor compensări au fost în valoare de 10.465.658.681 lei, așa cum s-a reținut și în raportul de expertiză contabilă.
Inculpatul, deși a încasat sau a compensat cu beneficiarii săi suma de bani arătată, nu a achitat, potrivit clauzelor contractuale, sumele datorate SC D.P. SRL Ploiești, achitând acesteia o sumă infimă, respectiv 500.000.000 lei, o altă sumă de 400.000.000 lei, plătind-o direct la SC R.A.R. Ploiești.
Intenția inculpatului S.G. de a induce și de a menține în eroare SC D.P. SRL Ploiești, atât cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 101 din 28 iunie 2002, cât și cu ocazia derulării acestuia, este demonstrată și de o altă acțiune a acestuia, fiind într-o situație de criză financiară și dorind să obțină cât mai repede posibil lichidități, inculpatul în majoritatea cazurilor analizate a valorificat produsele petroliere achiziționate de la SC D.P. SRL Ploiești, la prețuri inferioare celor practicate de societatea furnizoare; mai mult decât atât, acestea au fost chiar sub prețurile cu care societățile conducătoare au livrat mărfurile.
Din acest punct de vedere s-a reținut că dacă SC L.D. SRL București, sucursala Ploiești a vândut benzina cu suma de 22.958 lei/litru, inculpatul S.G. a solicitat același produs cu sume diferite, mult inferioare, ajungând chiar la suma de 16.430 lei/litru. Aceeași situație s-a remarcat și la valorificarea cantităților de motorină de la suma de 8.120 lei/litru, inculpatul a vândut acest produs și cu 5.786 lei/litru. în același mod a procedat inculpatul și în cazul motorinei provenită de la SC R.R.V. SA.
Prețurile practicate de inculpat au determinat o pierdere pentru SC C.C. SRL Piatra Neamț, în sumă de 1.604.056.007 lei.
Sesizând că filele C.E.C. emise de F.T. SRL Poduri au fost folosite prin girare în alt scop de către inculpatul S.G., reprezentantul acestei societăți, martorul P.O. dorind evitarea intrării în interdicție bancară, a acceptat plata direct la SC D.P. SRL Ploiești a sumei totale de 2.687.109.678 lei. Diferența până la concurența contravalorii totale a produselor petroliere livrate de SC C.C. SA Piatra Neamț a fost compensată cu o parte din datoria pe care această societate o avea la SC F.T. SRL Poduri, inculpatul S.G. cauzând astfel SC D.P. SRL Ploiești, un prejudiciu de 12.941.433.511 lei.
Audiat în timpul procesului, inculpatul a negat săvârșirea faptei, precizând că în activitatea pe care o desfășoară în cadrul SC C.C. nu a urmărit să prejudiciere SC D.P. SRL și nu a avut intenția de a induce în eroare pe reprezentanții acestei societăți. Inculpatul recunoaște în declarația dată în cursul urmăririi penale, datoria de 12 milioane lei avută către SC D.P., datorie confirmată și de V.M., președinta Consiliului de Administrație.
Este adevărat că inculpatul, prin susținerile sale a încercat să creeze impresia existenței altei situații de fapt, însă susținerile sale nu au putut fi reținute ca atare, neavând suport probator în actele dosarului.
încercarea inculpatului de a acredita ideea unei înțelegeri verbale cu reprezentanții SC F., înțelegere care ar fi avut loc înainte de data de 28 iunie 2002, n-a putut fi dovedită. Susținerile inculpatului, simple alegații, nu pot face dovada unor situații care ar contraveni contractului scris încheiat la 28 iunie 2002.
Chiar dacă inculpatul pretinde că în momentul încheierii la SC D.P. Ploiești a contractului dintre această societate și SC C.C., în baza căruia SC D. livra SC C.C. produse petroliere, stabilind cu reprezentantul societății furnizoare, M.L.V. ca plata să se facă prin file C.E.C., la 25 de zile lucrătoare, de la livrare, precizându-i că filele C.E.C. erau emise de alte societăți și girate de SC C.C., aceste susțineri nu pot fi luate în seamă, din declarațiile martorilor P.O. și P.L., reprezentanți ai SC F., rezultând că nu a existat nici o înțelegere în sensul susținut de inculpat, aspect, de altfel, desprins și din conținutul contractului nr. 5858 din 30 iunie 2002.
Astfel, contractul privea obligația SC C.C. de a vinde SC F. cantitatea de 450 tone grâu din producția 2001 - 2002, cumpărarea fiind garantată, cu 11 file C.E.C. Reprezentanții celor două societăți au stabilit ca filele C.E.C. să fie utilizate exclusiv pentru plata unei cote părți din valoarea unor cantități de grâu ce urmau să fie achiziționate de SC C.C. de la alte societăți. Filele C.E.C. puteau fi folosite de SC C.C. de la alte societăți. Filele C.E.C. puteau fi folosite numai după ce P.L. le completa și numai până la valoarea de 150 milioane lei. De altfel, SC C.C., prin inculpatul S.G., s-a obligat să nu le folosească, prin girare, în alte condiții decât cele stabilite prin contract, fără acordul administratorului SC F.
Coroborând declarațiile inculpatului cu declarațiile martorilor P.O. și P.L., se reține împrejurarea că au existat relații comerciale între cele două societăți în perioada lunilor mai, iunie, și că, F. a livrat în aceste condiții către SC C.C. cantități de produse petroliere în valoare de circa 60 miliarde lei, din care inculpatul a achitat circa 3-4 miliarde lei (conform susținerilor lui), după care a încetat efectuarea acestor plăți, motivul fiind (tot conform susținerilor inculpatului) existența unei dificultăți financiare datorate neîncasării de la alte societăți a datoriilor către SC C.C.
La sfârșitul lunii iunie 2002, datorită încetării plăților, SC F. avea de încasat de la SC C.C. circa 32 miliarde de lei, condiții în care reprezentanții SC F., fiind interesați să recupereze măcar o parte din datorie, au convenit să încheie cu SC C.C. contractul nr. 5858 din 30 iunie 2002, înregistrat la 1 iulie 2002, sens în care i-au fost date inculpatului filele C.E.C., în discuție.
în acest moment, al remiterii filelor C.E.C. către inculpat de către reprezentantul SC F., pretinde inculpatul că ar fi intervenit acea înțelegere verbală cu P.O. de acordare a sprijinului material, prin remiterea filelor C.E.C. către SC C.C., care urma să le folosească pentru achiziționarea de produse petroliere, aspect cu totul neadevărat și contrazis de probatoriul administrat în cauză.
Reprezentanții SC F. neagă că existența oricărei înțelegeri cu inculpatul, în acest sens, arătând motivația încheierii contractului nr. 5858, tocmai în încercarea de a recupera din datoria pe care SC C.C. o avea ca urmare a relațiilor comerciale dintre cele două societăți în perioada mai - iunie 2002.
în realitate, dacă SC F., prin reprezentanții săi, ar fi acceptat "să ofere sprijin material", prin remiterea unor file C.E.C. către inculpat, nu ar mai fi încheiat contractul nr. 5858 în această modalitate a clauzelor suplimentare incluse ca o măsură de precauție.
Pe de altă parte, inculpatul, dacă intenționa să dea dovadă de bună credință, la reluarea relațiilor comerciale cu SC D. ar fi trebuit să îi comunice lui M.L.V., nu numai că se află în C.I.P., ci că este în incapacitate de plată, motiv pentru care va folosi filele C.E.C. emise de o altă societate, cu condiția ca aceasta să fie de acord cu scopul pentru care erau folosite filele C.E.C. emise de ea.
Aceste precizări inculpatul nu le-a făcut. Dimpotrivă, a ascuns faptul că SC F. SRL emisese filele C.E.C. pentru cu totul alt scop, în baza contractului nr. 5858, și a determinat-o pe M.L.V. să încheie un contract cu nr. 101 din 28 iunie 2002, care i-a adus prejudicii, făcând-o să creadă că SC C.C. este solvabilă și este în măsură să efectueze plata, întrucât, garantase plata mărfurilor cu filele C.E.C. emise de alte societăți, ascunzându-i și faptul că, utiliza filele C.E.C. în condiții contrare clauzelor stipulate și fără acordul celui care le emisese.
M.L.V. a avut convingerea că inculpatul va acționa, în continuare, are bună credință, având în vedere relațiile comerciale anterioare, condiții în care a acceptat filele C.E.C. și a furnizat SC C.C. SRL produse petroliere, pe care la rândul ei le achiziționa de la alte societăți producătoare.
în apărare, inculpatul nu se poate prevala deci de împrejurarea că P.O. s-a ocupat de livrarea de produse petroliere achiziționate de la SC D., în valoare de 6 miliarde lei. Față de P.O., într-adevăr, a intrat în posesia unei cantități de produse petroliere, dar în altă modalitate decât cea prezentată de inculpat.
Reprezentanții SC F. au aflat de faptul că inculpatul utilizase filele C.E.C. în alt scop decât cel stabilit, în momentul în care M.L.V. i-a contractat și le-a făcut cunoscut faptul că se află în posesia unor file C.E.C. emise de această societate, pe care le va introduce la plată.
în aceste condiții, reprezentanții SC F., pentru a evita intrarea în incidența de plată a societății, au fost de acord cu propunerea inculpatului, care le-a spus că va încerca să achite parte din datorie, precum și livrarea de produse petroliere.
Produsele petroliere primite le-a valorificat, iar din sumele obținute, într-adevăr, parțial le-a folosit pentru cumpărarea unei părți din datoria pe care SC C.C. o avea la ei, iar restul le-a folosit pentru acceptarea plății a celor două file C.E.C. care se aflau în posesia lui M.L.V., și pe care aceasta dorea să le introducă la plată (2,5 miliarde lei).
Aspecte ale modului în care inculpatul a înțeles să negocieze contractul nr. 101 din 28 iunie 2002, încheiat cu SC D. Ploiești, rezultă și din declarația lui M.L.V.
Aceasta a precizat că a aflat ulterior încheierii contractului că filele C.E.C. pe care i le lăsase inculpatul, fuseseră emise de SC F. în alt scop și trebuiau introduse la plată numai pentru un plafon de 150 milioane lei fiecare. A precizat că a livrat SC C.C. produse petroliere în valoare de 16 miliarde lei, dintre filele C.E.C. primite, a precizat că două file C.E.C. au fost achitate de SC F.
Reprezentanta SC D. a arătat că în urma verificărilor făcute ulterior, a constatat că inculpatul a vândut marfa pe care i-a livrat-o la un preț mult mai mic decât cel stabilit, aspect confirmat și de inculpat, care, prin acțiunile sale a provocat SC C.C. o pierdere de 1,6 miliarde lei.
Din coroborarea acestor aspecte, rezultă că inculpatul a acționat cu intenția de a obține rapid sume de bani pentru a avea ce sustrage.
Probele administrate în cauză, demonstrează existența intenției inculpatului de a înșela societatea furnizoare de produse petroliere, atât cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, când a ascuns adevărata destinație a filelor C.E.C. ulterior refuzate la plată, cât și incapacitatea de plată a SC C.C..
La data cumpărării mărfurilor inculpatul a promis că va face plata la termenele stabilite, însă nu a făcut-o, cu toate că, la rândul ei le valorifica, obligație neexecutată nici până în prezent.
Dacă administratorul SC D. ar fi cunoscut incapacitatea de plată a beneficiarului SC C.C. de a plăti mărfurile și, de asemenea, că filele C.E.C. respective, nu puteau fi folosite în relația comercială în cauză, evident că nu și-ar fi dat acordul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Lipsa bunei credințe a inculpatului este evidentă, aceasta ascunzând datele privind posibilitățile bănești reale de care dispune societatea la care lucra, cât și faptul că era obligat, printr-un alt contract comercial să folosească în alt scop filele C.E.C. refuzate la plată.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanța reține că prejudiciul cauzat părții civile SC D. SRL Ploiești este de 12.901.433.511 lei, nerecuperat, iar societatea se constituie parte civilă cu această sumă, la care se adaugă dobânda legală.
Având în vedere această situație, în baza art. 14, 15, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998,art. 999 și art. 1000 alin. (3) C. civ., instanța a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.C. VS SA Piatra Neamț, prin lichidatorii judiciari SC C.D. SRL Piatra Neamț și SC B.C. Piatra Neamț, să plătească părții civile SC D.P. SRL Ploiești, suma de 12.941.433.511 lei, reprezentând despăgubiri civile, la care se va calcula dobânda legală, conform O.G. nr. 9/2000.
Apelul declarat de inculpatul S.G. împotriva acestei sentințe din 7 februarie 2005 a Tribunalului Prahova, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 230 din 27 mai 2005.
împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Deși în declarația de recurs, inculpatul consideră hotărârea pronunțată ca nelegală și netemeinică, în realitate, inculpatul nu-și motivează recursul în scris, iar cu ocazia concluziilor orale a susținut că pe lângă criticile învederate în apel, se impune a se observa că această cauză a fost judecată cu lipsă de procedură, atât în fond cât și în apel, cu SC D.P., care nu a fost citată legal. în consecință, inculpatul, prin apărătorul său a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și a instanței de fond și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.
Recursul este nefondat.
Contrar susținerilor apărării inculpatului, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Din dorința de a scăpa de răspunderea penală, pentru faptele comise, inculpatul, și în apel, ca și în recurs, a solicitat admiterea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond, în apel, inculpatul solicitând, chiar achitarea sub pretextul că instanța de fond nu ar fi făcut o analiză profundă și că prejudiciul și vinovăția sa, ar fi fost reținute, doar pe simple presupuneri. Or, instanța de control judiciar a demonstrat temeinic că instanța de fond a reținut corect, pe bază de probe, situația de fapt, împrejurările săvârșirii infracțiunii și vinovăția inculpatului.
Activitatea infracțională desfășurată de inculpat, prin care a produs un prejudiciu de peste 12 miliarde lei rezultat atât din probele administrate la urmărirea penală, cât și din cele administrate în fața instanței de judecată, probe aflate în deplină concordanță, pe care inculpatul nu a reușit să le combată cu nimic, încât susținerile că ar fi fost condamnat pe simple presupuneri sunt neîntemeiate și făcute de circumstanță.
Neîntemeiat este și motivul referitor la faptul că în cauză s-ar fi judecat cu procedura neîndeplinită cu SC D.P. Ploiești, societate comercială radiată în 4 noiembrie 2004, din registrul comerțului.
Chiar dacă societatea a fost radiată, analiza dosarului arată că ea a participat la proces prin lichidatori, așa cum, de altfel, figurează și SC C.C. SA, aflată în faliment.
Că este așa, rezultă și din adresa nr. 3262 din 23 noiembrie 2005 a SC G.C. SRL, noul lichidator al SC C.C. Vaslui SA, care a arătat că Societatea D.P. SRL Ploiești figurează înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creditorilor la rubrica creditori chirografori, cu suma de 4.439.675 lei RON.
De altfel, chiar dacă dosarul s-ar fi judecat cu lipsă de procedură cu Societatea D.P SRL, așa cum susține inculpatul, acesta nu este un motiv de recurs, care să poată fi ridicat de inculpat, ci numai de lichidatorii societății prejudiciate.
în raport cu cele arătate, recursul inculpatului prin care se solicită casarea cu trimitere a hotărârilor pronunțate în cauză, apare ca nefondat și va trebui respins, ca atare, în baza art. 38515 lit. b) C. proc. pen., menținându-se, astfel, decizia recurată.
A fost văzută și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6663/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6667/2005. Penal → |
|---|
