ICCJ. Decizia nr. 6659/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6659/2005
Dosar nr. 4676/2005
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 522 din 7 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat, inculpatul C.M., la o pedeapsă de 9 ani închisoare, alături de inculpaţii D.T.G. şi P.N.E.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului C.M. de la 29 martie 2004 la 7 aprilie 2005.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 29 martie 2004, în jurul orei 18,30, partea vătămată şi martora T.E. se aflau pe Calea Griviţei şi se îndreptau către Liceul Doamna Ghica. La un momendat partea vătămată M.A.I. a fost acostată de cei trei inculpaţi, care au înregistrat-o.
Inculpatul C.M. a întrebat-o dacă este „fata lui B." şi a prins-o cu putere de antebraţul mâinii stângi, timp în care inculpaţii P.N.E. şi D.T.G. îi puneau insistent întrebare şi-i cereau numărul de mobil, prin acest fapt urmând să vadă dacă aceasta are sau nu telefon mobil. De frică, partea vătămată le-a dat un număr de telefon fictiv.
Inculpatul N.E. i-a desfăcut părţii vătămate geaca şi a tras cu putere de telefonul mobil, ce-l ţinea la gât, reuşind să şi-l însuşească, lăsându-i acesteia semne pe gât.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel cei doi inculpaţi şi inculpatul C.M. pe motivul neparticipării sale la săvârşirea faptei şi în subsidiar pentru greşita individualizare a pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 528/ A din 27 iunie 2005, cu opinia separată a doamnei judecător C.R., a admis apelurile declarate de inculpaţii P.N.E. şi C.M., a desfiinţat, în parte sentinţa penală şi pe fond, rejudecând:
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 alin. (2) şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul minor P.N.E., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) C. proc. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă neexecutat de 417 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 116 din 29 februarie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, şi în baza art. 61 alin. (1), teza finală C. pen., a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 7 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată prevenţiile executate de la 29 martie 2004 la 27 iunie 2005 şi a menţinut starea de arest pentru ambii inculpaţi.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii C.M. şi P.N.E.
La termenul din 2 septembrie 2005 recurentul inculpat P.N.E. a declarat că înţelege să-şi retragă recursul instanţa luând act de cererea formulată de acest inculpat.
Recursul declarat de inculpatul C.M. este nefondat urmând a fi respins ca atare.
Astfel, prima instanţă, în urma analizei ansamblului probator administrat, a reţinut corect situaţia de fapt şi întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală a inculpaţilor.
Contribuţia inculpatului C.M. la săvârşirea faptei rezultă cu claritate din declaraţiile părţii vătămate, ale martorului ocular şi coinculpaţilor precum şi din aceea că la percheziţia efectuată, bunul sustras (telefonul mobil) a fost găsit asupra sa.
În plus, inculpatul C.M. a fost identificat şi recunoscut din grup, alături de ceilalţi inculpaţi, de către partea vătămată şi martorul ocular, ca fiind participant la săvârşirea faptei.
În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, analizându-se actele şi lucrările dosarului se constată că inculpatul C.M. a avut o atitudine constantă de negare a săvârşirii faptei, a atras în activitatea infracţională pe minorul P.N.E. şi a dovedit perseverenţă infracţională săvârşind fapta în stare de libertate condiţionată.
Prin urmare, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului de instanţa de apel nu este o pedeapsă mare, exagerată, ea fiind just individualizată şi reflectă gravitatea faptei, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială fiind de natură să ducă la reeducarea sa şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
În consecinţă, criticile invocate nu constituie cazuri de casare şi recursul declarat se va respinge în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din oficiu, nu s-au constatat cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Se va deduce în continuare detenţia şi recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat şi onorariu de apărător din oficiu potrivit art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 528/ A din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 29 martie 2004 la 25 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6615/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6660/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
