ICCJ. Decizia nr. 6611/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6611/2005
Dosar nr. 5215/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 559 din 27 aprilie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.D., la 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 16 septembrie 2004 la 27 aprilie 2005.
În baza art. 350 C. proc. pen., cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest.
S-a constatat consumată în laborator cantitatea de 0,24 grame heroină în amestec cu cofeină.
A fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de judecată a reţinut că, la data de 16 septembrie 2004, în urma unei percheziţii corporale, efectuate asupra inculpatului, s-au descoperit nouă doze heroină, despre care a declarat că le-a procurat cu suma de 7.400.000 lei de la numita G., pe care a descris-o după semnalmente, indicându-i şi domiciliul.
Cele două doze de heroină au fost cumpărate în scopul consumului în comun cu martorii Z.D.A. şi C.G.A.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul solicitând înlăturarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 faţă de numita A.G. şi inculpatul G.M.D., care a cerut schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) în cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 639 din 23 august 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, a respins apelurile declarate de procuror şi inculpat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul G.M.D., solicitând schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de oferire de droguri în cea de consum de droguri, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul declarat este nefondat.
Infracţiunea de trafic de droguri potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se realizează printre altele şi prin acţiunile de oferire, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc fără drept.
Inculpatul atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de fond a declarat că a împrumutat suma de 740.000 lei de la numitul Z.D. pentru a procura droguri urmând să le consume împreună cu acesta cât şi cu numita C.G.A., astfel că fapta inculpatului de a fi procurat şi oferit droguri constituie modalitate de săvârşire a infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Examinând Decizia recurată şi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3858 pct. 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că în mod corect instanţa de apel a aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât modul cât şi mijloacele de săvârşire a faptei, cât şi elementele ce caracterizează persoana şi conduita inculpatului (tânăr, cu reale posibilităţi de reeducare, cu un comportament adecvat anterior comiterii faptei, regretul manifestat) considerente care au stat la baza reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special.
În raport de aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.D. împotriva deciziei penale nr. 639 din 23 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 16 septembrie 2004 la 23 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6608/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6615/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
