ICCJ. Decizia nr. 6666/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6666/2005
Dosar nr. 5331/2005
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 926 din 8 iulie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.V.M. la un an închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus prevenţia din data 8 aprilie 2005 – 24 ore.
A obligat pe inculpat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, în data de 8 martie 2005, în jurul orelor 14,45, inculpatul a deposedat prin violenţă pe partea vătămată P.V. de un telefon mobil, în timp ce se afla pe Splaiul Independenţei, după care a fugit.
Fapta şi vinovăţia inculpatului au fost probate cu: reclamaţia şi declaraţia părţii vătămate, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor, dovada de restituire a bunului sustras, procesul verbal de depistare – procesul verbal de percheziţie corporală, planşă foto.
Inculpatul a recunoscut parţial săvârşirea infracţiunii însă, a încercat să inducă ideea că a sustras telefonul mobil de pe trotuar, nu din mâna părţii vătămate.
Având în vedere însă probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale tribunalul a reţinut că luarea bunului din posesia părţii vătămate s-a făcut în mod violent, prin smulgere, nu prin simpla ridicare a acestuia de pe trotuar, sustragerea având loc în timp ce partea vătămată scria un mesaj pe telefonul mobil, deci telefonul nu avea cum să se afle pe trotuar.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptei, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că este student, reţinând în favoarea acestuia dispoziţiile art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., aplicându-i o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul D.V.M., pentru două motive şi anume: greşita încadrare juridică a faptei reţinute în sarcina sa, individualizarea necorespunzătoare a pedepsei aplicate. În acest sens apelantul – inculpat a învederat, că din probele administrate nu rezultă elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie şi a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat şi pe cale de consecinţă reducerea cuantumului pedepsei până la minimul prevăzut de lege, urmare reţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante (art. 74 şi art. 76 C. pen.) şi aplicarea în fond a dispoziţiilor art. 81 – art. 82 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 658 din 24 august 2005 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.V.M. împotriva sentinţei penale nr. 926 din 8 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Compută reţinerea de o zi din data de 8 aprilie 2005.
Inculpatul nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, solicitând reaprecierea probelor şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat deoarece nu a folosit violenţa în deposedarea părţii vătămate şi totodată pedeapsa ce i se va aplica să se suspende prin aplicarea art. 81 şi art. 82 C. pen.
Recursul este nefondat.
După examinarea probatoriului administrat în raport de critica adusă de inculpat, Curtea reţine că încadrarea juridică dată faptei, este corectă şi legală nu numai pentru că bunul părţii vătămate a fost smuls din mâna acesteia (telefon mobil) ci şi pentru faptul că, recurentul urmărit de victimă pentru a-şi recupera telefonul sustras, ajuns fiind a fugit pentru păstrarea acestuia.
În momentele imediat următoare, victima ajutată numai de poliţie, a reuşit să-l urmărească şi să-l imobilizeze pe inculpat şi astfel să-şi recupereze bunul sustras.
Pentru aceste considerente, critica privitoare la greşita încadrare juridică a faptei, se va respinge, ca nefondată.
Nefondată, se constată a fi şi cererea de schimbare a modalităţii de executare, în sensul dispunerii suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Se reţine aceasta faţă de gravitatea infracţiunii comise, precum şi în raport de împrejurarea că i s-au acordat şi circumstanţe atenuante, în cadrul operaţiei de individualizare, aşa încât, pedeapsa aplicată prin cuantumul său, se află sub limita minimă a textului de încriminare a tâlhăriei săvârşite.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
După verificarea, din oficiu, se constată că reţinerea de 24 de ore, eronat a fost computată, de ambele instanţe, ca fiind la 8 aprilie 2005, deşi în realitate, a fost la 8 martie 2005.
Această îndreptare se va face prin prezenta decizie.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V.M. împotriva deciziei penale nr. 658 din 24 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii de 24 ore din data de 8 martie 2005 şi nu din 8 aprilie 2005 cum din eroare s-a trecut în ambele hotărâri judecătoreşti.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6661/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6672/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
