ICCJ. Decizia nr. 6672/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6672/2005
Dosar nr. 6226/2005
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 927 din 8 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus, în baza art. 403 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de condamnatul C.T.
Tribunalul a reţinut că prin cererea adresată acestei instanţe, condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 710 din 18 iulie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1786 din 8 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Condamnatul a susţinut, în motivarea cererii, că instanţele nu au cunoscut şi nu au putut avea în vedere împrejurarea că prin rezoluţia din 10 mai 2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală împotriva sa sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen., raportată la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), şi art. 214 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 124 alin. (2) din Legea nr. 64/1995.
Prin referatul din 9 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat respingerea cererii de revizuire nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Instanţa a mai reţinut că prin sentinţa penală nr. 710 din 18 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, revizuientul a fost condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul fusese cercetat şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), şi art. 214 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 124 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 însă cauza s-a disjuns, iar prin rezoluţia din 10 mai 2002 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru aceste infracţiuni.
Aşa fiind, tribunalul, investit cu soluţionarea cererii de revizuire, a constatat că împrejurările noi invocate se referă la cu totul alte fapte decât cele reţinute în sarcina inculpatului prin hotărârea a cărei revizuire s-a cerut, astfel încât a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul reiterându-şi susţinerile şi arătând că în mod greşit i-a fost respinsă cererea, în condiţiile în care a dovedit existenţa unor fapte şi împrejurări noi, în sensul prevederilor art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 698/ A din 20 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul C.T. În motivarea deciziei, Curtea a reţinut ca fiind reală împrejurarea că revizuientul se referă la fapte şi împrejurări noi, însă acestea privesc alte infracţiuni decât cele ce au făcut obiectul hotărârii a cărei revizuire se solicita.
Nemulţumit şi de această hotărâre, condamnatul revizuient a atacat-o cu recurs.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că hotărârile pronunţate de instanţa de fond şi de Curtea de Apel Bucureşti sunt legale şi temeinice. Astfel, în mod corect cele două instanţe au reţinut că împrejurările noi invocate de condamnatul revizuient se referă la cu totul alte fapte decât cele reţinute în sarcina inculpatului prin hotărârea a cărei revizuire s-a cerut (inculpatul revizuient a fost condamnat pentru luare de mită, iar neînceperea urmăririi penale s-a dispus pentru instigare la fals şi gestiune frauduloasă), apreciindu-se în mod corect că nu sunt întrunite cerinţele art. 394 lit. a) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient C.T. şi îl va obliga pe recurentul-condamnat să plătească suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient C.T. împotriva deciziei penale nr. 698/ A din 20 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul condamnat să plătească suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6666/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6673/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
