ICCJ. Decizia nr. 6661/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6661/2005
Dosar nr. 6523/2005
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1047 din 31 august 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul M.R., la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a pedepsei anterioare şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 365 zile, în pedeapsa stabilită, de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 – art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie, a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a computat prevenţia de la 29 mai 2005, la zi.
S-a constatat recuperat prejudiciul şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 4.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut, în fapt, de prima instanţă că, la data de 29 mai 2005, prin ameninţare, a deposedat-o pe partea vătămată C.M. de un telefon mobil, faptă recunoscută de inculpat, recunoaştere coroborată cu depoziţiile martorilor audiaţi C.E. şi P.M.
Instanţa a stabilit că în ziua faptelor, partea vătămată se afla, în jurul orelor 18,00, în staţia RATB Luică şi discuta la telefonul mobil cu mama ei, situaţie observată de inculpat, care se afla în apropiere.
Hotărându-se să-i fure telefonul, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată, urcându-se cu ea în tramvai, a coborât la aceeaşi staţie cu ea, după care a mers până în apropierea blocului unde locuieşte partea vătămată care era însoţită de fratele ei mai mic.
Partea vătămată şi fratele ei sunt minori, având vârsta de 12 şi, respectiv, de 11 ani şi inculpatul a intrat după ei în bloc şi, apoi, în lift, unde s-a comis şi furtul telefonului, în condiţiile în care a speriat pe partea vătămată că ar fi poliţist şi că o duce la secţie, deoarece ar avea droguri, situaţie nereală.
În final, a înjurat pe partea vătămată, a buzunărit-o şi a ameninţat-o că-i sparge capul, a blocat uşa liftului, i-a smuls telefonul şi abia, când fratele ei a început să plângă, i l-a restituit, apoi, i l-a cerut din nou, în final, inculpatul fiind imobilizat de vecini, care, alertaţi de strigătele copiilor din lift, au sesizat organele de poliţie, care s-au deplasat la faţa locului.
Apelul declarat de inculpat pentru greşita individualizare a pedepsei, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 770/ A din 14 octombrie 2005.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.R., fără a-l motiva în scris.
În şedinţa publică de azi 25 noiembrie 2005, prezent în stare de arest, asistat de apărător, inculpatul a criticat Decizia penală că prin respingerea apelului, a menţinut o pedeapsă greşit individualizată.
Apărarea inculpatului a invocat art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă a reţinut judicios fapta şi împrejurările în care aceasta a avut loc precum şi încadrarea juridică în tâlhărie, pentru care legea prevede pedepse cuprinse între 3 şi 18 ani.
Sancţionând pe inculpat, în activitatea de individualizare a pedepsei, instanţa a trebuit că aibă în vedere nu numai aceste limite speciale de pedeapsă, destul de ridicate dar şi faptul că inculpatul a comis fapta în situaţia de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în condiţiile în care fusese liberat la 9 mai 2005, din executarea unei pedepse anterioare de 6 ani închisoare, cu un rest rămas neexecutat de 365 zile, pentru care s-a dispus revocarea, potrivit art. 61 C. pen., totodată, figurând înscris în cazierul judiciar din dosarul de urmărire şi cu alte, multiple, condamnări anterioare, aplicate tot pentru sustrageri.
Or, în condiţiile arătate, pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului a fost corect individualizată, corespunzând criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), încât, în mod corect, instanţa de apel a respins calea de atac declarată de inculpat, menţionând hotărârea apelată.
Faţă cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpat, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând hotărârea atacată.
Se va deduce, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii onorariului din oficiu şi a cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva deciziei penale nr. 770/ A din 11 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 29 mai 2005 la 25 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6660/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6666/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
