ICCJ. Decizia nr. 6681/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția nr. 730/P/2004 din 28 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) din același cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public E.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2481, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) - (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și față de B.D.I., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) - (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen., și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reținut că, la data de 29 martie 1999, notarul public a autentificat sub nr. 365, nr. 366 și nr. 368 acte adiționale la contractul de ipotecă nr. 384 din 26 martie 1998 între B.C.I.C. SA București reprezentată de B.I. și petiționarul S.E.
La 21 noiembrie 2003 a fost înregistrată la Judecătoria sector 4 București sub nr. 10737/2003 cererea lui S.E. privind constatarea nulității absolute a încheierii nr. 365 din 29 martie 1999 autentificată de notarul public E.E. referitor la actul adițional la contractul de ipotecă nr. 384 din 26 martie 1998 încheiat între petiționar și B.C.I.C. SA București, sucursala municipiului București (în prezent F. SA).
Pe parcursul procesului civil petiționarul a arătat că din cuprinsul încheierii lipsesc o serie de mențiuni prevăzute de Legea nr. 36/1995 sub sancțiunea nulității, că aceasta cuprinde o serie de mențiuni olografe adăugate ulterior redactării pe calculator a înscrisului neconfirmate prin semnătura și sigiliul notarului public, iar semnătura de la rubrica "garant", pretinsă a-i aparține, este, în realitate, contrafăcută.
Ca urmare, prin încheierea din 30 ianuarie 2004, Judecătoria sectorului 4 București a dispus suspendarea dosarului nr. 10737/2003 și sesizarea parchetului în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 288 C. pen., dosarul fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 730/P/2004.
Prin rezoluția atacată s-a mai constatat că în cauză au fost efectuate două expertize grafice, în concluziile raportului nr. 156 din 14 mai 2004 întocmit de L.I.E.C.B., precum și în concluziile raportului nr. 153 din 3 septembrie 2004 efectuat de I.N.E.C., arătându-se că semnăturile aplicate pe actele adiționale autentificate sub nr. 365, nr. 366, nr. 367 și 368 au fost executate de S.E.
Constatându-se că nu se poate reține comiterea unei fapte prevăzute de legea penală în sarcina notarului public E.E. și a lui B.D.I., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia, prin rezoluția din 28 aprilie 2005.
Această rezoluție a fost confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 1547/II-2/2005 din 9 iunie 2005.
împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere, în temeiul art. 2781C. proc. pen., petiționarul S.E. care a susținut că pentru aflarea adevărului era necesară completarea cercetărilor prin efectuarea unei noi expertize grafice prin care să se stabilească dacă semnătura înscrisă pe actul defăimat a fost falsificată prin contrafacere de altă persoană. S-a mai arătat că cele două rapoarte de expertiză au fost efectuate cu nerespectarea normelor procedurale și nu a lămurit problema semnăturilor succesive, executate cu instrumente diferite pe înscrisurile în discuție.
în raport de aceste omisiuni și de concluziile a trei lucrări de expertiză efectuate la cererea sa de experți europeni, petiționarul a solicitat infirmarea soluției de netrimitere în judecată a intimaților și completarea cercetărilor prin efectuarea unei noi expertize grafice.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 84 din 27 iulie 2005, a admis plângerea formulată de petiționar, a desființat rezoluția nr. 730/P/2004 din 28 aprilie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, precum și rezoluția nr. 1547/II-2/2005 din 9 iunie 2005 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a trimis cauza la parchet în vederea completării cercetărilor.
S-a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimați s-a întemeiat în principal pe concluziile celor două rapoarte de expertiză grafică efectuate în cauză de L.I.E.C. București și de I.N.E.C. prin care s-a constatat că semnăturile înscrise pe actele adiționale autentificate sub nr. 365 - 368 din 29 martie 1999 au fost executate de S.E. în schimb, reține Curtea prin ultimul raport de expertiză efectuat în cauză nu s-a răspuns obiecțiunilor formulate de expertul P.C.L. deși era necesară lămurirea aspectelor invocate. De asemenea, s-a reținut că tot cu argumente științifice a fost susținută și nota de constatare întocmită de expertul E.G. care și-a exprimat opinia că semnătura contestată nu a fost executată de petiționar. în același sens motivează prima instanță, au concluzionat și C.M., expert autorizat de pe lângă Curtea de Apel din Paris, F.C., membru al A.I.G.A.A.E.I.E.L. și P.E.B., expert autorizat de C.C.I.R.N. din Germania a căror puncte de vedere, deși constatate în expertize extrajudiciare, nu pot fi ignorate, având în vedere argumentele pe care se întemeiază.
Reținând că asupra actului, cu privire la care petiționarul S.E. s-a înscris în fals, s-au formulat concluzii diferite de către experții criminaliști, Curtea a apreciat că numai prin efectuarea unei noi expertize care să răspundă argumentelor avute în vedere de aceștia, se poate stabili, fără echivoc, dacă semnăturile înscrise pe toate exemplarele ale actului contestat au fost sau nu executate de petiționar.
împotriva sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și intimații E.E. și F. SA.
în recursul parchetului s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., s-a solicitat casarea hotărârii atacate și respingerea plângerii formulate de petiționar împotriva rezoluției dată la 28 aprilie 2005.
S-a menționat că, în cauză, au fost efectuate două expertize criminalistice care au concluzionat că scrisul de pe actul în litigiu aparține petiționarului S.E. Ambele expertize au fost efectuate cu respectarea cerințelor legale și pe baza unui bogat material de comparație, cuprinzând inclusiv exemplarul original al actului defăimat. Mai mult la stabilirea obiectivelor ultimului raport petiționarul a consultat opiniile experților străini și i s-a încredințat un expert parte în persoana lui P.L. care nu a sesizat carențe în documentația aferentă.
La rândul său intimatul E.E. a susținut că în mod greșit a fost admisă plângerea formulată de petiționar, a fost desființată rezoluția parchetului de neîncepere a urmăririi penale față de el și trimiterea cauzei în vederea completării cercetărilor, întrucât la dosarul notarial există toate actele necesare și justificative pentru întocmirea actelor adiționale și în cauză au fost efectuate două expertize a căror concluzii au fost unanime în sensul că semnătura aparține petiționarului.
Prin recursul intimatei F. SA, au fost invocate dispozițiile art. 3859pct. 18 C. proc. pen., și s-a cerut casarea sentinței primei instanțe urmând a fi respinsă plângerea introdusă de petiționar împotriva soluției parchetului de neîncepere a urmăririi penale față de intimați, deoarece din probele administrate nu se poate reține comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală de către notarul public E.E. și funcționarul băncii B.D.I.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt întemeiate.
La data de 26 martie 1998, la biroul notarului public E.E. a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 384 între B.C.I.C. SA București, în prezent F., în calitate de creditor și S.E., în calitate de garant, având ca obiect garantarea obligației de rambursare pentru un credit în lei, echivalentul a 630.000 dolari, acordat SC T.D.D. SRL.
Ulterior, același birou notarial a autentificat sub nr. 365, 366, 367 și 368 din 29 martie 1999, actele adiționale la contractul de ipotecă nr. 384 din 26 martie 1998 la încheierea acestora banca fiind reprezentată de B.D.I.
Prin acțiunea introdusă la Judecătoria sectorului 4 București, la data de 21 noiembrie 2003, înregistrată sub nr. 10737/2003, S.E. a solicitat constatarea nulității absolute a actului adițional autentificat prin încheierea nr. 365 din 29 martie 1999 de către notarul public E.E.
Petiționarul a susținut, în fața instanței, că nu au fost respectate unele dispoziții ale Legii nr. 36/1995 și că încheierea cuprinde mențiuni olografe adăugate după redactarea înscrisului neconfirmate prin semnătura și sigiliul notarului, iar semnătura de la rubrica "garant" nu-i aparține.
Judecătoria sectorului 4 București, prin încheierea din 30 ianuarie 2004, a dispus suspendarea judecării dosarului nr. 10.737/2003 și sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea efectuării cercetărilor penale cu privire la împrejurările autentificării actului de către notarul public, cauza fiind înregistrată sub nr. 730/P/2004.
Deși inițial în fața instanței S.E. a contestat doar semnătura de pe actul autentificat sub nr. 365 din 29 martie 1999, în declarația dată în fața procurorului la 13 iulie 2004 a susținut că nici semnăturile de pe actele 366, 367 și 368/1999 nu îi aparțin.
Din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența faptelor notarului public E.E. și anume infracțiunile prevăzute de art. 2481, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și nici cele reclamate ca fiind comise de funcționarul bancar B.D.I. infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) - (3) și (5) C. pen., art. 290 C. pen., și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., astfel că soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale este pe deplin justificată.
în cauză au fost efectuate două expertize grafice de către L.I.E.C. București și I.N.E.C. din cadrul Ministerului Justiției în care se concluzionează că semnăturile au fost executate de petiționarul S.E.
Astfel, în raportul de expertiză criminalistică nr. 156 din 14 mai 2004 al L.I.E.C. București se constată că din examinarea semnăturilor garantului de pe cele trei exemplare ale actului contestat rezultă că la această poziție s-a semnat de două ori pe fiecare exemplar. Prima semnătură a fost executată cu creion de grafit, apoi a fost înlăturată parțial prin ștergere mecanică cu guma și realizată ulterior, în locul acesteia, semnătura lizibilă cu pastă albastră de pix. Cele două grafisme redau același specimen de semnătură neliterală, compus dintr-un odal cu incipiență adusă în interiorul acestuia, ce include un traseu unghiular neuniform, întrerupt în zona mediană de un lat răsturnat, finalizându-se cu o parafă descendență "în vârf de ac".
întrucât ambele grafisme prezintă variabilitate naturală în execuție și un decalaj al traseului ce exclude ipoteza contrafacerii prin copiere. în plus, semnăturile realizate cu pastă de pix prezintă alternanța calibrului firului grafic și diferențe de presiune pe tot parcursul traseului, fiind realizat cu naturalețe și fermitate.
Procedând la analiza comparativă a semnăturilor contestate cu semnăturile lui S.E., se arată în primul raport de expertiză, se observă că în aceeași situație se află și semnăturile garantului executate de sus-numit pe actele adiționale autentificate sub nr. 366 și 367 de același birou notarial, la aceeași dată cu actul contestat.
Și în raport de expertiză criminalistică nr. 153 din 3 septembrie 2004 realizat de I.N.E.C., referitor la semnăturile incriminate se reține că cele de la mențiunea "Garant" au fost realizate cu pastă de culoare albastră, grafismele respective fiind executate dintr-o singură etapă. Gestul grafic este ferm, sigur și ritmul susținut ceea ce denotă un reflex bine stăpânit rezultat al unui îndelung proces de repetare.
în ceea ce privește semnăturile de pe actele adiționale autentificate sub nr. 365 (2 exemplare), 366 și 367 este lizibilă existența câte unei semnături precedente, realizată cu mină de creion (grafit).
în cel de-al doilea raport de expertiză se mai constată că numărul mare de semnături, lipsa oricăror urme specifice unei execuții după model, ba mai mult, existența unei semnături din aceeași serie care păstrează caracteristicile generale și detaliile constructive, cea de pe actul autentificat sub nr. 368, înlătură suspiciunea redării după model. Nu în ultimul rând trebuie menționată modalitatea atipică de execuție, de la dreapta la stânga și nu de la stânga spre dreapta cum este uzul.
Așadar, în cele două rapoarte de expertiză se concluzionează că semnăturile de pe actele cu privire la care petiționarul s-a înscris în fals au fost executate de acesta.
Eronat instanța de fond a dispus efectuarea unei noi expertize criminalistice grafice, deoarece ambele rapoarte au fost efectuate pe baza unui bogat material de comparație cu respectarea prevederilor art. 118 alin. (120) alin. (2) și (4) și art. 123 C. proc. pen., a Regulamentului de organizare și funcționare a I.N.E.C. și cu participarea atât a expertului R.C., desemnat de F. SA București cât și a expertului desemnat de petiționar P.C.L.
Obiectivele celei de a doua expertize au fost stabilite pe baza examinării raportului de expertiză nr. 156 din 14 mai 2004 efectuat de L.I.E.C. București, a observațiilor expertului. P.C.L. desemnat de petiționar și a propunerilor formulate personal de acesta conform art. 120 C. proc. pen.
Prin notele de observație nr. 21 din 27 mai 2004 și 26 din 14 septembrie 2004 R.C., expert criminalist și cadru didactic universitar, autor a mai multor lucrări de specialitate a apreciat că ambele rapoarte de expertiză sunt lucrări obiective și conforme cu realitatea.
Celelalte lucrări efectuate de experți din țară și străinătate, depuse de petiționar, constituie probe extrajudiciare care nu au fost solicitate în fața instanței, dar care pot fi valorificate în cursul procesului civile care formează obiectul dosarului nr. 10737/2003 al Judecătoriei sector 4 București.
Din probele administrate rezultă deci că notarul public E.E. a întocmit actele conform voinței părților, că nu au existat manopere de inducere în eroare și nici de falsificare a înscrisurilor, iar funcționarul bancar B.D.I. nu a comis infracțiunile de înșelăciune, fals și uz de fals.
în consecință, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de intimații E.E. și F.B. SA împotriva sentinței primei instanțe pe care a casat-o și a respins plângerea formulată de S.E. împotriva rezoluției dată la 28 aprilie 2005 în dosarul nr. 730/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6683/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6680/2005. Penal → |
|---|
