ICCJ. Decizia nr. 6687/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 245 din 1 iunie 2005 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul S.I., la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 a fost revocată grațierea condiționată pentru pedepsele de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 din Legea nr. 87/1994 și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, pedepse aplicate prin sentința penală nr. 6053/2001 a Judecătoriei Iași.
în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 6053/2001 a Judecătoriei Iași pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
în baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele menționate, în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 și art. 83 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și pedeapsa de un an închisoare, în total 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa stabilită durata arestării preventive de la 22 octombrie 2004 la zi.
A fost obligat inculpatul să achite C.A.S. Vaslui suma de 1.090.000 lei, actualizată la data executării, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act că partea civilă I.D. nu a formulat pretenții în cauză.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate de la inculpat 3 țevi metalice și o bucată de cornier, bunuri aflate la camera de corpuri delicte a instanței (Poziția 35/2005 din registrul de evidență a corpurilor delicte).
A fost obligat inculpatul la 7.400.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 800.000 lei (reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu la urmărirea penală și judecată) s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul S.I. și victima I.C. sunt de etnie rromă, având domiciliul în comuna Ciurea, județul Iași.
Deoarece inculpatul S.I. este născut în comuna Lipovăț, județul Vaslui, acesta, împreună cu familia sa, pe de o parte și partea civilă I.D., cu concubina sa Șt.S., fratele său, victima I.C., și un alt frate, pe de altă parte, au venit în comuna Lipovăț, cu cca. o lună și jumătate înaintea datei de 21 octombrie 2004, pentru a desfășura activități specifice acestei etnii.
Pentru că se aflau de atâta timp în sat, locuitorii din Lipovăț au început să-i cunoască bine, atât după fizionomie, cât și după nume și porecle.
Cu aprobarea primarului din comună, inculpatul S.I. și partea civilă I.D. și-au amplasat, pe un teren viran, împrejmuit, vecin cu locuința familiei D., două corturi, respectiv un cort mai mare, în care dormeau în special membrii familiei lui S.I. (soția și 2 copii majori) și un cort mai mic, în care dormeau I.D cu concubina sa Șt.S. și copilul lor minor.
în ziua de 21 octombrie 2004, membrii celor două familii de rromi au consumat băuturi alcoolice, până în jurul orelor 20,00, după care pe rând s-au întors la corturi.
La un moment dat pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între partea civilă I.D și inculpatul S.I. s-au ivit discuții legate de împărțirea unei sume de 11 milioane lei, pe care grupul de rromi urma să o primească de la un cetățean, pentru o lucrare executată.
în discuții au intervenit, mai întâi victima I.C., iar ulterior S.D. și S.M., fii inculpatului S.I.
Discuțiile au degenerat într-un scandal, cu lovituri reciproce, aplicate cu țevi metalice, astfel că la un moment dat, o parte a grupului prins în altercație a căzut peste cortul inculpatului S.I., care s-a dărâmat.
în aceste condiții, inculpatul S.I. a luat de pe jos una din țevile metalice, cu care i-a aplicat victimei I.C. o lovitură în zona capului, astfel că aceasta a căzut la pământ, după care a lovit-o de mai multe ori peste torace.
Scandalul produs de grupul de rromi a atras atenția mai multor membri ai familiei D. (vecini) care au ieșit la gard și au văzut cum inculpatul S.I. îl lovea cu țeava metalică pe I.C., cu atât mai mult cu cât acest lucru s-a întâmplat în apropierea focului aprins, în fața cortului mic și care dădea lumină în jur.
De asemenea, în apropierea locului unde victima a fost lovită de inculpat, se afla și Șt.S., concubina părții vătămate I.D, care a văzut ce s-a întâmplat.
Constatând că victima I.C., în urma loviturilor primite, nu mai dădea semne de viață, inculpatul a încetat agresiunea și a aruncat țeava metalică în curtea martorului D.G. Apoi grupul de rromi s-a strâns în jurul victimei, pe care au luat-o pe brațe și cu toții s-au deplasat în centrul comunei, unde au anunțat ambulanța.
Din raportul de expertiză medico-legală de autopsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe cardiace acute, generată de tulburări de ritm cardiac, ca urmare a unei contuzii cardiace. Contuzia cardiacă a fost determinată de un traumatism toracic cu leziuni ale părților moi și contuzie pulmonară; leziunile au putut fi produse prin loviri cu și de corpuri dure, între traumatismul toracic și deces existând legătură directă de cauzalitate; sângele recoltat de la victimă a conținut 2,70 %o alcool.
în termen legal hotărârea a fost apelată de inculpat, care a susținut că fapta sa se circumscrie conținutului infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, săvârșită în stare de provocare, astfel că pedeapsa trebuie redusă corespunzător.
Prin decizia penală nr. 322 din 4 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 4304/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.I.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 1 iunie 2004 la 4 octombrie 2005 și a fost menținută starea de arest a acestuia.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Iași a reținut că, față de împrejurarea că inculpatul a lovit victima cu o țeavă metalică, într-o regiune vitală (cap), iar după căderea acesteia la pământ a continuat să o lovească de mai multe ori cu putere în regiunea toracică, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor, cu forma de vinovăție a intenției indirecte, este corectă.
Având în vedere că acțiunea inculpatului s-a desfășurat în cadrul unui conflict, în care membrii familiei sale s-au îmbrâncit reciproc cu victima, instanța de apel a apreciat că nu se poate reține că inculpatul a săvârșit fapta sub o puternică tulburare determinată de conduita acesteia.
Nici împrejurarea că victima, împreună cu celelalte persoane angajate în conflict au căzut peste cortul inculpatului, nu a fost de natură a crea în psihicul acestuia o puternică tulburare, care să justifice acțiunea de lovire a victimei, cu consecința morții acesteia.
Totodată, instanța de apel a constatat că pedeapsa a fost corect individualizată, existența stării de recidivă justificând cuantumul pedepsei aplicată inculpatului.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.I. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și pct. 14 teza I C. proc. pen., respectiv a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857C. proc. pen., constată că prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Diferența între infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., și infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., este dată de poziția subiectivă a inculpatului în raport cu consecințele faptei săvârșite și de urmările prevăzute ori doar acceptate ale agresiunii comise.
Autorul infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., prin modul în care acționează nu urmărește suprimarea vieții victimei, ci doar aplicarea unei corecții circumscrisă sferei vătămării corporale, dar care se soldează cu un rezultat letal.
în esență, deci, rezultatul excede intenției făptuitorului, ceea ce nu se întâmplă în cazul omorului, unde rezultatul corespunde intenției, chiar dacă aceasta este directă sau indirectă.
în speță, inculpatul a manifestat prin intensitatea atacului, zonele vizate și corpul contondent folosit, intenția directă de suprimare a vieții victimei, deoarece atunci când, folosind o bară metalică, se aplică numeroase și puternice lovituri unei persoane neînarmate și căzute la pământ, vizând capul și toracele acesteia, nu poate fi acceptată ideea imposibilității predicției decesului victimei.
în aceste condiții, fapta săvârșită de inculpat a fost corect încadrată în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă, în nici un mod existența vreunei activități provocatoare în sensul dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., deoarece victima fusese antrenată într-un conflict spontan cu alte persoane și, în mod accidental, a căzut cu aceștia peste cortul inculpatului, dărâmându-l.
Această acțiune, involuntară de altfel, nu poate fi asimilată cu crearea unei stări de tulburare în subconștientul agresorului, deoarece nu i-a pus și nu a putut să-i pună în vreun mod în primejdie viața sa ori a membrilor familiei sale, așa cum a încercat să susțină inculpatul.
De altfel, în momentul imediat ulterior prăbușirii cortului, ceilalți participanți au fugit, iar victima a rămas căzută la pământ, nemanifestând nici un fel de agresivitate în raport cu inculpatul care, înarmându-se cu o țeavă metalică a lovit-o, în mod repetat, până i-a suprimat viața.
în ce privește individualizarea pedepsei, aceasta a fost făcută corect, ținându-se seama de starea de recidivă în care, se afla inculpatul și de împrejurarea că acesta beneficiase anterior de clemența instanțelor și a legiuitorului, prin aplicarea dispozițiilor vizând grațierea și suspendarea condiționată a executării pedepsei, însă nu a dat dovezi de îndreptare care să justifice o redozare a sancțiunii primite pentru fapta din prezenta cauză.
în aceste condiții, nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și apel.
Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Având în vedere că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancționată în toate timpurile și tipurile de societate sub forma paricidului, înalta Curte constată că prima instanță a dat dovadă de maximum de clemență, orientând pedeapsa către limita minimă prevăzută de textul sancționator.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 322 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția penală.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 22 octombrie 2004 la 28 noiembrie 2005.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 2.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000.000 lei, a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6691/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6689/2005. Penal → |
|---|
