ICCJ. Decizia nr. 6667/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 166 din 8 iunie 2005 a Tribunalului Sibiu, secția penală, s-a dispus:
în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.I., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei și la pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor inculpatului, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
în baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 și în baza art. 864raportat la art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul grațierii și al suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsă aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 297 din 5 noiembrie 2001 a Judecătoriei Blaj și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
în baza art. 321 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.G., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
în baza art. 323 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani ce constituie termen de încercare, stabilit potrivit art. 862C. pen.
în baza art. 321 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.N.F., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
în baza art. 322 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
în baza arzt.861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani și 2 luni ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispozițiilor art. 862C. pen.
în baza art. 321 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.P., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
în baza art. 322 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani și 2 luni închisoare.
în baza art. 861C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea pe o durată de 7 ani și 2 luni, ce constituie termen de încercare.
în baza art. 863C. pen., s-a dispus ca inculpații P.N.F., B.P. și P.G. să respecte pe durata termenului de încercare anumite obligații, expres prevăzute în hotărâre.
S-a încredințat supravegherea acestor obligații S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Sibiu.
în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților P.N.F., B.P. și P.G. că săvârșirea unei noi infracțiuni și neîndeplinirea măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor stabilite de instanță duc la revocarea suspendării în condițiile art. 864raportat la art. 83 și art. 84 C. pen.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. civ., precum și în baza art. 998 și art. 1003 C. civ., și art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002, au fost obligați în solidar inculpații R.I. și P.G. să plătească C.J.A.S Sibiu suma de 16.636.174 lei cu titlu de despăgubiri civile, pentru cheltuielile de spitalizare efectuate cu P.N.F.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., și art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 au fost obligați în solidar inculpații B.P. și P.N.F. să plătească C.J.A.S. Sibiu suma de 2.817.160 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru cheltuielile de spitalizare efectuate cu R.I.
S-au respins despăgubirile materiale și daunele morale solicitate de inculpații P.N.F., R.I. și P.G.
în baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata către stat a cheltuielilor judiciare, după cum urmează:
- inculpatul R.I. la 1.350.000 lei, din care 400.000 lei onorariu avocat din oficiu, la urmărirea penală;
- inculpatul P.G., la 900.000 lei;
- inculpatul P.N.F., la l.950.000 lei, din care 1.000.000 lei onorariu avocat din oficiu;
- inculpatul B.P., la 1.500.000 lei, din care 600.000 lei avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Pe fondul unor relații anterioare tensionate, în data de 10 octombrie 2003, cu aproximație la ora 17,00, inculpații P.N.F. și B.P., care păzeau oile, în apropierea satului Prislop, comuna Rășinari, județul Sibiu și erau sub influența alcoolului, l-au urmărit pe inculpatul P.G. și pe soția acestuia, pe drumul care face legătura dintre satul menționat și comuna Rășinari, cu intenția de a-l agresa, fără, însă, să-l poată ajunge.
După circa 20 de minute, inculpații P.G. și socrul său R.I. înarmați, primul cu o lopată și secundul cu o sapă, i-au căutat pe inculpații P.N.F. și B.P., iar după ce i-au găsit în apropierea școlii generale din Prislop, județul Sibiu, în stradă, i-au atacat, între cele două grupuri, producându-se o altercație care a degenerat, pe parcursul căreia părțile și-au adresat injurii și cuvinte triviale, lovindu-se, apoi, reciproc cu bâtele ciobănești, respectiv lopata și sapa cu care erau înarmați.
Conflictul dintre inculpați a continuat apoi cu intensitate sporită, în apropierea locuinței martorului N.N. din satul Prislop.
Martorii oculari M.A. și N.N. au văzut cum cei doi ciobani l-au amenințat pe R.I. cu bâtele ridicate, iar acesta a încercat să-l lovească prima dată pe B.P. cu sapa în zona capului iar apoi l-a lovit și pe P.N.F. P.N.F. a căzut, iar după câteva minute s-a ridicat și împreună cu B.P. l-au lovit pe R.I. cu bâtele ciobănești în zona capului.
în urma acestor leziuni, R.I. a căzut în dreptul porții martorei M.A. care l-a văzut plin de sânge și l-a dus acasă.
Atât inculpatul R.I. cât și martorii oculari au declarat că lovitura cu sapa a vizat zona capului lui P.N.F. și s-a soldat cu un traumatism cranio-cerebral deschis cu fractură parietală stângă cu înfundare, partea vătămată fiind internată la secția neurochirurgie, în perioada 10 - 21 octombrie 2003, leziunile necesitând pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale. Pentru a se evita survenirea unor complicații, s-a intervenit la data de 15 octombrie 2003 chirurgical, practicându-se o eschileatomie parietală stângă.
S-a reținut că faptele inculpatului R.I. care, în data de 10 octombrie 2003, în cursul încăierării desfășurată în Prislop, i-a aplicat inculpatului P.N.F. o lovitură cu sapa în zona capului, soldată cu leziunile anterior descrise, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Instanța a apreciat această faptă ca tentativă la infracțiunea de omor ținând cont de obiectul folosit (sapă aptă să producă leziuni grave), zona spre care au fost îndreptate loviturile (capul, o zonă vitală), intensitatea loviturilor, urmările care s-au produs și cele care s-ar fi putut produse. Faptul că nici certificatul medico-legal, nici expertiza nu au concluzionat că intervenția chirurgicală a fost necesară pentru salvarea vieții victimei, nu au relevanță asupra încadrării juridice a faptei, esențială fiind intenția inculpatului, aceea de a ucide. Numai o împrejurare independentă de voința inculpatului și anume faptul că victima s-a apărat cu bâte ciobănești, reușind astfel să atenueze într-o oarecare măsură forța loviturii, a făcut ca rezultatul mai grav să nu se producă.
S-a spus că este evident că, inculpatul lovind victima cu un instrument apt de a produce moartea, utilizându-l pentru a afecta o zonă vitală a organismului victimei, a avut reprezentarea posibilității intervenirii morții acestuia, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat producerea lui. Acest rezultat nu s-a produs datorită unor cauze ce se situează în afara voinței inculpatului, îngrijiri medicale de specialitate, fiind prestate la timp și cu un rezultat pozitiv.
Având în vedere că intenția comiterii faptei de omor rezultă din felul și dinamica desfășurării faptelor, timpul necesar pentru vindecarea leziunilor provocate nu are relevanță în ce privește încadrarea juridică a faptei. Faptul că ulterior săvârșirii, a intervenit o împrejurare ce a oprit procesul evolutiv negativ, intervenția chirurgicală, nu poate modifica poziția subiectivă a inculpatului, în sarcina căruia se va reține tentativa la infracțiunea de omor calificat.
Din materialul probator administrat sub aspectul acestei infracțiuni a fost înlăturată declarația martorului L.N., care a afirmat că R.I. nu a dat în P.N.F. întrucât nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori oculari, chiar și inculpatul recunoscând că "l-a împins" pe P.N.F., cu sapa, în zona gurii.
în sarcina celor trei inculpați s-a reținut infracțiunea de încăierare prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) C. pen., existând suficiente probe, inclusiv declarațiile lor că au iscat și participat la o bătaie între cele două grupuri.
Aceste manifestări agresive, împrejurările și loviturile reciproce au dus la antrenarea unui n umăr mare de locuitori ai satului Prislop care au ieșit în stradă și au asistat nemijlocit și chiar au participat la evenimente, fapt ce a tulburat ordinea și liniștea publică.
Prin urmare, în sarcina tuturor celor patru inculpați s-a reținut săvârșirea infracțiunii de uneltire contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen.
S-a încercat, în apărare, să se acrediteze ideea că în mod frecvent lumea din Prislop iese în stradă când este scandal, indiferent cât este de mic și că în cauză, faptele nu ar întruni elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Instanța a apreciat că există liniște publică numai când, în public, oamenii aflați în forma de viață în comun, au o conduită conformă normelor de drept și de morală, când viața socială se desfășoară normal, în condiții de liniște și securitate. Liniștea publică este tulburată când se produce zgomote, violențe, scandaluri, când oamenii se văd în primejdie de a fi obiect al unor violențe fizice sau verbale. în cauză sunt suficiente probe că manifestările violente în limbaj (injurii, amenințări) și în gesturi (loviri cu bâte, pietre) a celor patru inculpați care au atentat apoi și la alte persoane din localitate sunt de natură să tulbure liniștea și ordinea publică, fiind întrunite toate elementele acestei infracțiuni.
în ce privește latura civilă, C.J.A.S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 19.543.304 lei din care 16.636.174 lei reprezintă contravaloarea îngrijirilor medicale acordate lui P.N.F. iar 2.817.160 lei contravaloarea îngrijirilor medicale acordate lui R.I.
întrucât din probele administrate a rezultat că leziunile suferite de P.N.F. au fost cauzate de lovitura aplicată cu sapa de R.I. și cu lopata și pietre de inculpatul P.G., instanța în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen., art. 998 și 1003 C. civ., a obligat pe cei doi inculpați la suportarea în solidar a acestor cheltuieli. Ele au fost acordate în favoarea C.J.A.S. Sibiu întrucât potrivit art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 cheltuielile efectuate de spitale se examinează prin grija C.A.S. ce au deci calitate procesuală în cauză.
Pretențiile civile au fost solicitate și de inculpatul P.N.F., 4.500.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei, daune morale, de la inculpatul R.I. iar inculpații R.I. și P.G. au solicitat câte 10 milioane lei daune morale, de la inculpații P.N.F. și B.P.
în soluționarea acestui aspect, instanța a reținut că daunele materiale nu au fost în nici un fel dovedite nici cu martori, nici cu acte, sens în care va face aplicarea dispozițiilor art. 1169 C. civ., și le va respinge ca nedovedite.
în ce privește solicitarea privind acordarea de daune morale "reciproce" s-a apreciat, dat fiind contextul comiterii faptelor și împrejurarea că părțile s-au lovit și înjurat reciproc, că acestea nu se justifică a fi acordate pentru nici una din părți.
Apelurile declarate împotriva acestei sentințe au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 285/ A din 4 octombrie 2005.
împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.I., fără a-l motiva, în scris.
în ședința publică de azi 25 noiembrie 2005, recurentul, prin apărătorul său, a critica hotărârea, în principal, pentru temeiul prevăzut de art. 2859pct. 17 C. proc. pen., susținând că faptei i s-ar fi dat o încadrare juridică greșită, cu consecința aplicării unei pedepse prea mari, iar în subsidiar, pentru temeiul prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa aplicată fiind greșit individualizată.
Recursul este nefondat.
Nici unul dintre cele două motive invocate nu poate fi primit.
Atât în hotărârea primei instanțe cât și în aceea a instanței de control judiciar s-a motivat, în mod judicios, de ce fapta comisă împotriva părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor și nu a celei de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen. Fără a repeta, cele deja spuse de instanțe, este de relevat că, instrumentul folosit în exercitarea violenței, aptitudinea acestuia de a produce leziuni letale, alături de intensitatea folosită în mânuirea lui, precum și zona corpului afectată, fac indubitabilă capacitatea inculpatului de a fi prevăzut posibilitatea intervenirii decesului părții vătămate, pe care dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, dar care nu s-a produs, din cauze independente de voința inculpatului. Fiind, astfel dovedită, intenția de a ucide a inculpatului, încadrarea juridică a faptei este cea în infracțiunea de tentativă de omor și nu în vătămare corporală, cum se solicită de inculpat.
Așa fiind, primul motiv de recurs este nefondat, impunându-se a fi respins.
Tot nefondat, este și motivul de recurs privind individualizarea pedepsei.
Examinarea pedepsei aplicate recurentului în funcție de criteriile de individualizare prevăzute de lege, arată că prima instanță a făcut o corectă individualizare, ținând seama de toate criteriile legale de individualizare, atât cele referitoare la faptă, cât și cele referitoare la persoana recurentului.
în raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.
A fost văzută și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6664/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6655/2005. Penal → |
|---|
