ICCJ. Decizia nr. 6684/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 381 din 23 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 8263/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului F.T., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., și la 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen.
în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condițiile și pe durata arătată în art. 71 alin. (2) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive din data de 29 septembrie 2004 la zi.
în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile A.M. suma de 30.000.000 lei daune materiale, 200.000.000 lei daune morale și 18.764.000 cheltuieli judiciare.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Inculpatul F.T. locuiește în comuna Agăș, jud. Bacău și a fost vecin cu victima A.D. între aceștia exista o relație tensionată determinată de locul unde era amplasat gardul ce desparte curțile celor două locuințe.
în data de 29 septembrie 2004, inculpatul a adus niște fân de pe proprietatea sa iar când a trecut prin dreptul locuinței victimei A.D. au început să se certe tot de la gardul despărțitor.
Victima a intrat în curtea locuinței sale unde a pătruns fără drept și inculpatul. Cei doi au continuat să se certe iar inculpatul a lovit victima cu un cuțit în zona toracelui.
La fața locului a venit și soția victimei A.M. care i-a smuls din mână cuțitul inculpatului F.T.
Din raportul de constatare medico - legală nr. 99/ C din 29 octombrie 2004 al C.M.L. Moinești, rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat colapsului cardio -circulator prin hemoragie internă masivă, consecutiv unei plăgi înjunghiate toracice penetrante cu interesarea venei cave.
Plaga înjunghiată s-a putut produce prin lovire activă unică cu obiect înțepător tăios, cu lama foarte subțire, cu un singur tăiș, prin lovire cu forță, din față, a victimei.
între leziunea toracică și deces există o legătură directă de cauzalitate.
împotriva acestei sentințe în termen legal, au declarat apel partea civilă A.M. și inculpatul F.T.
Partea civilă a criticat hotărârea sub aspectul laturii penale solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului iar inculpatul a solicitat achitarea pentru infracțiunile de omor și violare de domiciliu.
Prin decizia penală nr. 321 din 4 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 4384/2005, au fost respinse, ca nefondate, ambele apeluri.
A fost menționată starea de arest a inculpatului F.T. și dedusă perioada arestului preventiv de la 23 iunie 2005 la zi.
Inculpatul apelant și partea civilă apelantă au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestor hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul F.T. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen.
S-a invocat faptul că, instanțele au reținut o stare de fapt ce nu concordă cu realitatea, împrejurare care a condus la greșita sa condamnare.
în raport de probele administrate se impune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
De asemenea, se impune achitarea, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. pen., și pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Soluția de achitare se impune, ținându-se seama de faptul că inculpatul nu a intrat în curtea victimei iar atitudinea sa agresivă s-a datorat comportamentului victimei care l-a lovit în zona abdominală.
Nu a acționat cu intenția de a ucide ci în scopul de a se apăra de lovitura aplicată de victimă.
în subsidiar recurentul inculpat a cerut reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza probelor dispuse și administrate în cauză, rezultă că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptelor săvârșite de către acesta o încadrare juridică corespunzătoare.
înalta Curte constată că invocarea de către inculpat a nevinovăției sale nu poate fi acceptată în lipsa unor probe evidente.
Potrivit declarațiilor martorilor B.A., B.N., U.I., A.R., P.N. rezultă că incidentul a început în stradă însă actele de violență, respectiv lovirea victimei cu cuțitul s-a produs în curtea imobilului acestuia.
însăși inculpatul, în declarațiile date în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești arată că incidentul s-a produs în poarta casei victimei, soția acesteia fiind cea care a intervenit și i-a luat cuțitul din mână.
în atare condiții, în mod justificat, instanțele au înlăturat declarațiile martorilor V.C. și E.M., care au susținut că incidentul a avut loc în stradă, aceștia percepând desfășurarea evenimentelor în timp ce se deplasau cu un autoturism pe drum.
Cât privește reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 44 alin. (1) C. pen., înalta Curte constată că inculpatul nu a acționat în stare de legitimă apărare.
Susținerile acestuia, în sensul că a fost lovit de victimă cu o piatră în abdomen, și în aceste împrejurări a lovit cu cuțitul, nu poate fi acceptate, atâta timp cât din analiza fișei medicale rezultă că inculpatul a suferit echimoze, escoriații localizate la nivelul capului. Aceste leziuni s-au produs urmare căderii inculpatului cu capul de pământ aspecte ce rezultă din declarațiile martorului B.A.
Pe de altă parte, pentru a se putea constata existența legitimei apărări, trebuie să fie incidente următoarelor condiții:
a) un atac material, direct, imediat și injust;
b) un pericol grav creat prin acest atac pentru persoana sau drepturile celui atacat ori ale altuia;
c) existența necesității de a înlătura atacul.
între aceste condiții trebuie să existe o legătură cauzală, adică prima condiție, atacul, să fie cauza pericolului grav pentru valorile sociale arătate iar cea de a doua, pericolul creat, să determine necesitatea de a înlătura atacul.
în cauză, însă, nu se poate reține existența unui atac din partea victimei, în sensul cerut de textul de lege anterior invocat, și nici pericolul grav pentru persoana inculpatului.
Inculpatul a acționat spontan, lovind victima cu cuțitul în zona toracică, leziuni care au produs decesul acesteia.
Cât privește latura subiectivă inculpatul a acționat în forma de vinovăție a intenției indirecte, a prevăzut rezultatul faptei sale, pe care chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.
Așa fiind, încadrarea juridică atribuită faptelor de către prima instanță, în infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., respectiv omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., este legală.
Al doilea motiv de recurs privind greșita individualizare a pedepsei este, de asemenea, nefondată.
înalta Curte apreciază, că atât instanța de fond cât și cea de apel, au aplicat corespunzător dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind sancțiuni sub limita minimă prevăzută în textele de incriminare, păstrând totodată o justă proporție între gravitatea faptelor, consecințele acesteia și durata în timp necesară procesului educațional de resocializare.
Pe de altă parte având în vedere importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, urmările acestora păgubitoare și traumatizante asupra părții civile, înalta Curte apreciază că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Față de cele menționate, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.T.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 29 septembrie 2004 la zi.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6688/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6683/2005. Penal → |
|---|
