ICCJ. Decizia nr. 6683/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 346 din 23 august 2005 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr. 1666/P/2005, s-a dispus, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 C. pen., și art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului H.I., la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat (parte vătămată B.A.).
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., și anume: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; e) dreptul de a fi tutore sau curator.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive a acestuia, cu începere de la data de 30 martie 2005 la zi.
S-a constatat că partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ., și art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă C.A.S. a jud. Brăila a sumei de 752,2 RON, cu titlu de despăgubiri.
în baza art. 189 - art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brăila.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
în noaptea de 15 martie 2005, în jurul orelor 21,00, inculpatul H.I. a mers împreună cu concubina sa, martora A.L., în vizită la tatăl său H.T. din Brăila, șoseaua Vizirului km octombrie
în fața blocului inculpatul a observat că mai mulți bărbați se certau și se loveau, între aceștia aflându-se și tatăl său, care la acel moment era agresionat de către partea vătămată B.A. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să-l lase în pace pe tatăl său.
întrucât partea vătămată nu a dat curs cererii sale, inculpatul i-a aplicat din spate o lovitură cu un briceag în zona hemitoracelui stâng, după care, de teama reacției celorlalți agresori, a fugit pe câmp, unde a aruncat briceagul și a stat ascuns timp de 30 minute.
Ulterior, s-a deplasat la domiciliul bunicii, unde a aflat de la tatăl său că partea vătămată a fost transportată la spital în stare de șoc și că se simte rău.
Speriat de urmările faptei sale, inculpatul a stat ascuns în diverse locuri până la data de 30 martie 2005, când s-a predat organelor de poliție.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 266 din 29 martie 2005 întocmit de S.M.L. Brăila a rezultat că, partea vătămată B.A. a fost internată în perioada 15 martie 2005, orele 21 - 22 martie 2005 la Spitalul Județean Brăila, cu diagnosticul "plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng".
Urmare intervenției chirurgicale, prin sutura plăgii de 5 cm oblică la vârful omoplatului, evoluția pacientului a fost bună.
Din același raport a mai rezultat că partea vătămată a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viața, leziuni produse prin lovire activă cu un corp tăietor-înțepător și care au necesitat 22-25 zile de îngrijiri medicale; leziunile pot data din 15 martie 2005, iar poziția victimă-agresor a fost spate-față.
Situația de fapt mai sus reținută a fost dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare, declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor B.M., H.D., H.T., A.L. și Ș.D., coroborate cu recunoașterea inculpatului atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței.
în drept, fapta inculpatului H.I. de a o înjunghia, în loc public, pe partea vătămată B.A. cu un briceag având lama de 15-16 cm lungime și lățimea de 2,5 cm, într-o zonă vitală a corpului (toraco-pulmonară stângă), provocându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul H.I. care a criticat-o ca nelegală și netemeinică, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., iar în subsidiar a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare recunoscute în favoarea sa.
Prin decizia penală nr. 402/ A din 6 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în dosarul nr. 1188/P/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.I.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 30 martie 2005 la 6 octombrie 2005 și a fost menținută starea de arest a acestuia.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 2.000.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.I. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și pct. 14 teza I C. proc. pen., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., deoarece nu a lovit-o pe partea vătămată cu intenția de a-i suprima viața, ci cu intenția de a-i aplica o corecție, întrucât aceasta, la rândul său îi lovea tatăl. în subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciind că individualizarea făcută de instanțele anterioare este greșită.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Diferența dintre încadrarea juridică dată faptei, ca fiind tentativă la infracțiunea de omor ori vătămare corporală, este dată de poziția subiectivă a făptuitorului în raport de valoarea ocrotită de lege și nicidecum de rezultatul material, concretizat în numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării victimei infracțiunii.
Poziția psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport cu împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, cu instrumentul folosit de făptuitor (apt sau nu de a produce moartea), în raport cu regiunea corpului spre care a fost îndreptată lovitura (o zonă vitală sau nu), intensitatea loviturii și consecințele cauzate.
în speță, este evident că, aplicând părții vătămate, din spate, o lovitură puternică cu un obiect tăietor-înțepător, cu o lamă de 15-16 cm lungime și 2,5 cm lățime, într-o zonă vitală (hemitorace stâng), inculpatul a acceptat posibilitatea suprimării vieții acesteia.
Zona vizată de lovitură interesează, în mod direct, organe vitale, iar direcția și intensitatea loviturii, ca și obiectul folosit nu pot conduce la ideea că s-a urmărit doar simpla vătămare a părții vătămate, pentru a o îndepărta de la locul unui conflict în care era implicat și tatăl agresorului, ci denotă, în mod cert, acceptarea ideii de suprimare a vieții victimei, astfel că nu se justifică o eventuală schimbare a încadrării juridice dată faptei.
La individualizarea pedepsei instanța a reținut și a dat eficiență tuturor aspectelor de circumstanțiere personală invocate de inculpat, astfel că pedeapsa aplicată a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Neexistând elemente noi de natură a convinge instanța că acest cuantum ar putea fi coborât justificat, fără a fi prejudiciată atingerea scopului pedepsei, cererea de reindividualizare este neîntemeiată.
Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Având în vedere că inculpatul a comis o faptă reprobabilă, de o gravitate deosebită, sancționată în toate timpurile și tipurile de societate sub forma paricidului, înalta Curte constată că prima instanță a dat dovadă de maximum de clemență, stabilind pedeapsa la minimul prevăzut de lege, prin efectul circumstanțelor atenuante judiciare.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.I. împotriva deciziei penale nr. 402/ A din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 30 martie 2005 la 28 noiembrie 2005.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6684/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6681/2005. Penal → |
|---|
