ICCJ. Decizia nr. 6697/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 42 din 15 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 1793/2005, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiționara V.N. împotriva rezoluției procurorului din 24 ianuarie 2005 dată în dosarul nr. 163/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
A fost obligată petiționara la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a hotărât, în esență, următoarele:
Petiționara V.N. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești solicitând tragerea la răspundere penală a numiților S.M.V. comisar șef la Poliția Pucioasa, S.D. subcomisar, A.D. agent șef adjunct, C.M. agent principal, I.A. agent șef și F.A. ocupând funcția de agent pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, în data de 19 septembrie 2004, fără să posede un mandat de percheziție conform legii, i-au percheziționat autoturismul marca Opel Vectra de unde au ridicat o bucată de carton.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că, în noaptea de 18 septembrie 2004, în jurul orei 3,00, Poliția Pucioasa a fost sesizată că pe strada Zefirului din oraș a fost incendiat autoturismul aparținând firmei SC A., administrată de către numitul G.A. și că în zonă a fost observat, de către mai mulți martori, autoturismul Opel Vectra condus de către I.C.D.
în timp ce o echipă s-a deplasat la locul incendierii autoturismului pentru efectuarea de cercetări, agentul șef A.D. și agentul principal C.M. au fost desemnați și au organizat un microfiltru de circulație pentru a opri autoturismul aflat în trafic.
Autoturismul a fost găsit în fața locuinței numitului I.D., acesta fiind invitat la sediul poliției, de către subcomisarul S.D., pentru a i se lua declarații.
La poliție, I.D. a refuzat să dea declarații însă a acceptat în scris să se efectueze o examinare criminalistică a autoturismului fără să le aducă la cunoștință polițiștilor că nu este proprietarul acestuia.
în baza acestui acord comisarul șef Șt.M.V., subcomisarul S.D., agentul șef adjunct A.D., agentul principal C.M., agentul șef I.A. și agentul F.A. s-au deplasat împreună cu I.C. în fața locuinței sale unde au procedat la examinarea criminalistică a autovehiculului.
Cu această ocazie, din mașină organele de poliție au ridicat o bucată de carton care prezenta o pată mare și emana un miros puternic de produs petrolier. Această probă a fost sigilată fiind folosită în dosarul nr. 1324/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în care s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului I.C.D.
Ulterior, a fost sesizată instanța de fond, respectiv Judecătoria Pucioasa, reținându-se în sarcina inculpatului I.C.D. săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (4) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în atare condiții, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în sarcina făptuitorilor săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), aceștia acționând în limitele permise de lege.
Prin rezoluția din 24 ianuarie 2005 dată în dosarul nr. 163/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a formulat plângere petiționara V.N., dispunându-se, însă, neînceperea urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
împotriva rezoluției sus-arătate, petiționara V.N. a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești care, prin rezoluția nr. 3939/II/2/2004, din 4 ianuarie 2005, a respins-o, ca netemeinică, întrucât faptele imputate făptuitorilor nu sunt de natură să atragă răspunderea penală a acestora.
împotriva hotărârilor instanței de fond a declarat recurs petiționara V.N. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 1 și 171 C. proc. pen.
în motivele scrise se solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre soluționare la instanța competentă respectiv Judecătoria Pucioasa.
Se reține că, în raport cu dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., competența aparține Judecătoriei Pucioasa și nu Curții de Apel Ploiești.
în subsidiar a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., și admiterea plângerii formulate în condițiile art. 2781C. proc. pen.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856_i art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă care decurge din probele administrate în faza actelor premergătoare.
în ceea ce privește primul motiv de recurs, potrivit dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., plângerea se adresează instanței căreia i-ar reveni competența de soluționare a cauzei în primă instanță. De asemenea, potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, competența de soluționare a cauzelor săvârșite de polițiștii care au grad de ofițer aparține curților de apel.
Cum în cauză parte dintre persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere sunt ofițeri, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Curți de Apel Ploiești.
Cu privire la fondul plângerii, înalta Curte constată că nu sunt indicii care să determine începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor, aceștia acționând în limitele prevăzute de lege.
Astfel, examinarea criminalistică a autoturismului proprietatea petiționarei V.N., s-a efectuat cu acceptul numitului I.C.D. ce a condus acest autoturism și care a fost observat de mai mulți martori, în apropierea locului comiterii infracțiunii.
Această probă, alături de alte probe administrate de organele judiciare, au condus la întocmirea rechizitoriului de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului I.C.D., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Pe de altă parte potrivit dispozițiilor art. 31 lit. f) din Legea nr. 218/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 360/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, polițiștii sunt abilitați să efectueze, cu respectarea dispozițiilor legale, controlul persoanelor și bagajelor al vehiculelor aflate în circulație atunci când există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unor infracțiuni.
Codul de procedură penală român nu reglementează condițiile în care organele de urmărire penală pot examina criminalistic sau verifica autoturismele atunci când se impun asemenea activități pentru descoperirea sau prevenirea săvârșirii unor infracțiuni, însă C.E.D.O. arată că la percheziția autovehiculului poliția acționează în cadrul obligațiilor sale, neputând fi extinsă noțiunea de domiciliu și asupra vehiculelor.
Cum în cauză organele de poliție au fost sesizate despre incendierea unui autoturism și cum I.C.D. și-a dat acceptul, în scris, pentru verificarea autovehiculului, comportându-se tot timpul ca un adevărat proprietar, nu se poate reține că făptuitorii au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Așa fiind, atât rezoluțiile procurorului cât și hotărârea instanței de fond sunt temeinice și legale, în cauză neimpunându-se casarea sentinței, desființarea rezoluției și începerea urmăririi penale față de făptuitori.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiționarei V.N. va fi respins ca nefondat.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6694/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6693/2005. Penal → |
|---|
