ICCJ. Decizia nr. 6689/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 903 din 1 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, inculpatul T.C.A. a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, au aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 5 ianuarie 2005 la zi.
în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la 346 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de daune materiale formulată de partea civilă B.C.A.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata contravalorii în lei a sumei de 1.500 Euro la data efectuării plății, cu titlu de daune morale în favoarea părții civile.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în ziua de 4 ianuarie 2005, inculpatul, spunându-i că îi va găsi o gazdă pentru o perioadă de timp, a predat-o pe partea vătămată B.C.A. (minoră de 15 ani) unui proxenet pe nume N.S. în schimbul sumei de 1.500.000 lei, urmând ca aceasta să practice prostituția.
După plecarea inculpatului, aflând motivul real pentru care a fost dusă la martorul N.S., partea vătămată a început să plângă și i-a cerut acestuia să o ducă acasă, fapt care s-a și întâmplat.
împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul T.C.A., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, considerând greșită încadrarea juridică cât și cuantumul pedepsei pe care o consideră excesiv de mare în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite.
Prin decizia penală nr. 651/ A din 23 august 2005, pronunțată în dosarul nr. 2482/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 5 ianuarie 2005 la zi.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Nemulțumit de hotărârea instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și în subsidiar, reindividualizarea pedepsei prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
înalta Curte, examinând motivele invocate cât și din oficiu hotărârile atacate conform art. 3856alin. (1) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Primul motiv de casare invocat de inculpatul T.C.A. nu poate fi primit, neavând suport juridic.
Altfel, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de minori, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia.
Art. 2 pct. 2 lit. c) prevede că prin exploatare se înțelege obligarea la practicarea prostituției, iar lit. e) a aceluiași articol, prevede că "efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului" constituie, de asemenea, o formă de exploatare.
Modalitatea în care inculpatul a realizat elementul material al infracțiunii prevăzute în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 se încadrează în variantele privind recrutarea și transferarea (predarea minorei în schimbul unei sume de bani) în scopul exploatării.
Pentru a ne afla în fața unei infracțiuni consumate este necesar ca fapta să fie săvârșită în scopul exploatării unei persoane minore, fără ca această exploatare să se fi materializat în vreun mod. Intenția cu care a acționat inculpatul trebuie să fie calificată prin scopul urmărit de acesta fără însă ca acest scop să se fi produs.
Așa fiind, în speță nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, chiar dacă minora B.C.A. nu a apucat să se prostitueze.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este justificat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, ținându-se cont de modalitatea de săvârșirea a infracțiunii, de gradul de pericol social concret al faptei, cât și de persoana inculpatului, fiind aptă să atingă scopul preventiv și educativ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6687/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6688/2005. Penal → |
|---|
