ICCJ. Decizia nr. 6691/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 789/2005 a Judecătoriei Gherla s-a dispus condamnarea inculpatului C.C.I., la o pedeapsă de 3 ani și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 alin. (2) C. pen.
în temeiul art. 36 C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1108/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca; un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 634/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca; 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 588/2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca; 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 224/2002 a Judecătoriei Beclean; 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 409/2002 a Judecătoriei Gherla și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 9 luni închisoare, în final 4 ani și 3 luni închisoare.
în temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 3 luni închisoare, alături de pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare stabilită prin prezenta sentință, în final 7 ani și 8 luni închisoare.
A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar din durata pedepsei aplicate s-a scăzut timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 10 ianuarie 2005, la zi.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei, conform art. 71 C. pen.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul B.F., la pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), și art. 75 alin. (2) C. pen.
A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și s-a scăzut din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 10 ianuarie 2005, la zi.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei, conform art. 71 C. pen.
Inculpații au fost obligați, în solidar, să achite părții civile M.C., despăgubiri în sumă de 3.800.000 lei.
De asemenea, inculpații au fost obligați, în solidar, către partea civilă B.C. la plata unor despăgubiri în sumă de 500.000 lei.
S-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 400.000 lei.
Inculpații au fost obligați să plătească câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 800.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în noaptea de 24 decembrie 2004, inculpații, împreună, prin escaladare, au pătruns în curtea părții vătămate M.C., apoi prin efracție și, folosind fără drept o cheie adevărată, în locuința și anexele acesteia, de unde au furat bunuri în valoare de 20.000.000 lei.
S-a mai reținut că ambii inculpați sunt recidiviști, în cazul inculpatului C.C.I. fiind aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin sentința penală nr. 668/2004 a Judecătoriei Gherla au fost constatate grațiate mai multe pedepse, iar fapta din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare al grațierii condiționate.
în ceea ce îl privește pe inculpatul B.F. s-a constatat aplicabilitatea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât prin sentința penală nr. 1199/2000 a Judecătoriei Gherla, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, considerată executată la data comiterii faptei din prezenta cauză.
împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, apel ambii inculpați, criticând soluția primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală.
în motivarea apelurilor, cei doi inculpați au învederat instanței de control judiciar că, raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise, la poziția lor sinceră din cursul procesului penal, pedeapsa aplicată este mult prea mare. Inculpatul C.C.I. a mai arătat că operațiunea de contopire a pedepselor s-a făcut în mod greșit, întrucât nu i-a fost dedusă perioada executată în penitenciar.
Prin decizia penală nr. 313 din 21 iulie 2005 a Tribunalului Cluj a fost admis apelul formulat de inculpatul C.C.I. împotriva sentinței penale nr. 789/2005 a Judecătoriei Gherla și a fost desființată sentința atacată, sub aspectul greșitei aplicări a art. 36 C. pen., și art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Rejudecând în aceste limite, s-a constatat că prin sentința penală nr. 668/2004 a Judecătoriei Gherla s-a reținut că, infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 108/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de un an și 9 luni închisoare, prin sentința penală nr. 383/2000 a Tribunalului Cluj. S-a constatat că această pedeapsă a fost executată de condamnat în perioada 6 noiembrie 1999 - 16 ianuarie 2001, când acesta a fost liberat condiționat, rămânând cu un rest de 2001 zile închisoare, neexecutat.
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1108/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 634/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 588/2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 224/2002 a Judecătoriei Beclean și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 409/2002 a Judecătoriei Gherla.
în baza art. 36 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 863 din 4 iulie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, un an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1348/2001 a Judecătoriei Cluj-Napoca și un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 409/2002 a Judecătoriei Gherla, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în final pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepselor de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1108/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 634/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 588/2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 244/2002 a Judecătoriei Beclean, 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 409/2002 a Judecătoriei Gherla.
în baza art. 36 C. pen., au fost descontopite pedepsele contopite prin sentința penală nr. 668/2004 a Judecătoriei Gherla, a fost înlăturat sporul de 6 luni aplicat, au fost repuse pedepsele în individualitatea lor și, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite următoarele pedepse: 3 ani și 6 luni închisoare, un an închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 2 ani și 4 luni închisoare, un an și 10 luni închisoare, un an și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 9 luni închisoare, pedeapsa finală fiind de 4 ani și 3 luni închisoare.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus ca inculpatul să execute alături de pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare, stabilită prin sentința penală atacată, pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare.
în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa stabilită timpul executat, de 2 ani și 10 luni închisoare, în perioada 8 februarie 2002 - 20 iulie 2004.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.F., împotriva aceleiași sentințe penale.
A fost menținută starea de arest a inculpaților și, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele stabilite, timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 10 ianuarie 2005, la zi.
A fost obligat inculpatul B.F. la plata către stat a sumei de 150 lei noi, cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului C.C.I. au rămas în sarcina acestuia.
împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpați, care au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora, prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare.
Prin decizia penală nr. 553/ R din 4 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C.I. și B.F. împotriva deciziei penale nr. 313/ A din 21 iulie 2005 a Tribunalului Cluj.
Au fost obligați recurenții inculpați să plătească statului câte 160 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Cluj a apreciat că nu se impune recunoașterea vreunor circumstanțe atenuante personale, față de împrejurarea că ambii inculpați au săvârșit faptele în stare de recidivă, beneficiind anterior de liberare condiționată, respectiv grațiere condiționată.
împotriva deciziei penale nr. 553/ R din 4 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs inculpatul C.C.I., care a reiterat motivele invocate în fața instanței de control judiciar, Curtea de Apel Cluj.
Recursul este inadmisibil:
Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.
Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.
în raport de dispozițiile art. 3851C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.
Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
în cauză, secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu un nou recurs declarat de inculpatul C.C.I. împotriva deciziei prin care Curtea de Apel Cluj a respins recursul declarat de către același inculpat.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., combinat cu art. 3851C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.C.I. împotriva deciziei penale nr. 553/ R din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 2.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 1.000.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6693/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6687/2005. Penal → |
|---|
