ICCJ. Decizia nr. 6700/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 100 din 16 august 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.R., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 3352/P/2004 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
A fost obligat petiționarul la plata sumei de 200.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 19 mai 2005, sub nr. 1738/2005, partea vătămată D.R. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată la 17 martie 2005 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 3352/P/2004, privind pe procurorii A.S., X.P., comisarul de poliție S.A. și avocata G.E.M., cercetați sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen.
în motivarea plângerii partea vătămată a arătat că, la data de 5 iulie 2004, a fost lovită cu pumnii de către făptuitorul A.I.A., a căzut la pământ, astfel că a suferit leziuni ce au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale și că, deși a formulat plângere penală împotriva acestuia, cei patru intimați și-au încălcat atribuțiile de serviciu și nu l-au trimis în judecată pe făptuitor pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.
Cu privire la modul în care cei patru intimați și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în cursul soluționării plângerii penale formulată de partea vătămată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., de către făptuitorul A.I.A., parchetul a constatat că D.R. nu a arătat, în concret, pentru fiecare intimat în parte, modul în care a îngreunat sau zădărnicit urmărirea penală, partea vătămată, prin memoriile depuse la dosar sau adresate altor instituții ale statului, plângându-se doar cu privire la actele de corupție existente uneori în sfera organelor de urmărire penală, ori cu privire la efectuarea anchetelor penale de către "personal necalificat" și prin încălcarea procedurilor penale.
Plângerea formulată de petiționarul D.R., în temeiul art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale nr. 3352/P/2004 din 17 martie 2005 a fost respinsă, ca nefondată, de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția nr. 1017/II/2 din 12 aprilie 2005, astfel că petiționarul s-a adresat instanței de judecată, cu o nouă plângere, conform art. 2781C. proc. pen.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut că cei patru intimați nu au desfășurat vreo activitate, în cadrul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în afara acestora, prin care să-l fi ajutat pe făptuitorul A.I.A. (fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii) pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală.
împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petiționarul D.R. care a solicitat casarea hotărârii pronunțate și desființarea rezoluției procurorului, cu trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor sub aspectul infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., față de cei patru făptuitori.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3856alin. (1) și (3) C. proc. pen., constată că prin plângerea inițială petiționarul D.R. a solicitat ca împotriva celor patru intimați să se efectueze cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen., deoarece, prin atitudinea adoptată în cercetarea unei cauze penale, aceștia au favorizat pe A.I.A. care, în viziunea sa, se făcea vinovat de săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Constatând că actele materiale ce ar face obiectul infracțiunii reclamate nu există, parchetul s-a pronunțat, prin rezoluție, în sensul neînceperii urmăririi penale, soluție care l-a nemulțumit pe petiționar, determinându-l să urmeze căile de atac prevăzute de art. 278 și art. 2781C. proc. pen.
Prin sentința penală recurată, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului împotriva rezoluției procurorului, apreciind că modul în care cei patru intimați, respectiv procurorii A.S., X.P., precum și comisarul de poliție S.A., au acționat, a fost corect din punct de vedere procedural, iar avocata G.E.M. nu a desfășurat activități de natură a zădărnici urmărirea penală.
Potrivit art. 264 C. pen., constituie infracțiunea de favorizarea infractorului "ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii".
înalta Curte constată că, din economia textului art. 264 C. pen., o primă condiție cerută de legiuitor pentru existența infracțiunii o constituie existența unui infractor, respectiv o persoană care să fi săvârșit o infracțiune pentru care s-a dispus cel puțin punerea sub învinuire.
în speță, recurentul - petiționar s-a adresat cu plângere poliției pentru a se efectua cercetări sub aspectul tentativei la infracțiunea de omor împotriva numitului A.I.A., organele de poliție declinându-și în mod procedural competența în favoarea parchetului, conform art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală pentru astfel de fapte efectuându-se, în mod obligatoriu, de procuror.
La rândul său, parchetul, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate, a dispus neînceperea urmăririi penale față de presupusul făptuitor, respectiv față de A.I.A.
Față de toate persoanele implicate în cercetarea plângerii sale, recurentul petiționar a cerut tragerea la răspundere penală pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, fără deci ca acesta din urmă (infractorul) să fie determinat și să existe în această calitate.
Cu ocazia judecării recursului, petiționarul a depus un certificat de grefă vizând dosarul nr. 569/P/2005 al Tribunalului Călărași, din care rezultă că rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași privind neînceperea urmăririi penale față de A.A.I., pentru fapta din 5 iulie 2004, a fost desființată, iar cauza trimisă procurorului pentru cercetări sub aspectul altei infracțiuni (art. 182 C. pen.) decât cea reclamată inițial (art. 20 raportat la art. 174 C. pen.), în raport cu care s-a formulat plângerea pentru favorizarea infractorului.
în aceste condiții, înalta Curte apreciază că numai după soluționarea definitivă a plângerii privind pe făptuitorul A.A.I și, în raport de datele ce vor rezulta din dosarul cauzei, petiționarul ar putea, eventual, formula vreo plângere legată de conduita organelor de cercetare și urmărire penală.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.R.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul petiționar la plata sumei de 800.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6698/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6694/2005. Penal → |
|---|
