ICCJ. Decizia nr. 6718/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 117 din 19 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a fost respinsă plângerea formulată de petentul D.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la 15 iulie 2005 în dosarul nr. 9/P/2005.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că petentul D.C. a formulat plângere împotriva procurorului C.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București prin care a solicitat cercetarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu constând în aceea că nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu cu prilejul efectuării cercetărilor în dosarul nr. 76/P/2004 al Judecătoriei sector 2 București având obiect cerere de revizuire a sentinței penale nr. 1091 din 15 octombrie 2002 pronunțată de aceeași instanță.
Prima instanță a motivat că soluția dată de procurorul C.L. nu este aceea de neîncepere a urmăririi penale iar concluziile formulate și anume de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, opinie însușită și de instanța de judecată, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu atâta vreme cât procurorul a pus concluzii în baza actelor de cercetare efectuate în cauză. în aceste condiții rezoluția nr. 9/ P din 15 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care, în baza art. 288 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul C.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), este temeinică și legală.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul D.C. care a criticat-o ca nelegală și netemeinică fără să-și motiveze recursul sau să se prezinte ca să-l susțină.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că D.C. a formulat plângere prealabilă împotriva făptuitorilor P.S., P.C., I.A., A.M., D.D. și P.F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (1), art. 193 și art. 205 C. pen., lovire, amenințare și insultă.
Prin sentința penală nr. 1091 din 15 octombrie 2002, Judecătoria sector 2 București i-a achitat pe inculpați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Recursul declarat împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 305/ R din 26 februarie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, D.C. a formulat cerere de recuzare a sentinței cauză înregistrată la Judecătoria sector 2 sub nr. 76/2004 și în cauză s-a dispus efectuarea cercetărilor de către procuror deoarece cererea trebuia adresată procurorului și nu direct instanței, art. 397 și art. 399 C. proc. pen.
Procurorul C.L. a efectuat cercetările și a înaintat concluziile cu adresa nr. 2800/II/5/2003 din 3 decembrie 2003 concluziile fiind de respingere a cererii ca inadmisibilă.
Prin sentința penală nr. 480 din 26 martie 2004 instanța a respins cererea, ca inadmisibilă, iar recursul declarat de D.C. a fost respins prin decizia penală nr. 1248/ R din 15 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală.
Este de observat că însăși petentul arată în plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 9/ P din 15 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București motivul plângerii constă în necesitatea prelungirii probațiunii.
Din moment ce o situație este definitiv stabilită printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, revizuirea acelei hotărâri nu poate fi cerută decât dacă se invocă unul din cazurile prevăzute de art. 394 pct. 1 lit. a) - e) C. proc. pen.
Revizuientul a cerut administrarea și a altor probe, cum el însăși o arată prelungirea probațiunii situație în care concluziile procurorului au fost cele legale, de respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Așa fiind, hotărârea supusă recursului de față prin care se reține că rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procuror, deoarece fapta nu există este legală și temeinică.
Pentru cele expuse recursul urmează să fie respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6740/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6709/2005. Penal → |
|---|
