ICCJ. Decizia nr. 6747/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 233 din 15 iunie 2005 a Tribunalului Ialomița, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 380/2005, inculpatul N.M. a fost condamnat, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
în baza art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire.
S-a luat act că partea vătămată L.C.I., prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că inculpatul după ce a acostat pe partea vătămată L.C. i-a smuls din mână un telefon mobil.
împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel solicitând în principal achitarea și aplicarea art. 181C. pen., și în subsidiar reducerea pedepsei, avându-se în vedere că prejudiciul a fost recuperat, că nu are antecedente penale.
Prin decizia penală nr. 664 din 2 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului N.M., hotărâre ce a fost recurată în termen legal reiterându-se motivele formulate în apel.
Critica privind neaplicarea art. 181C. pen., nu este fondată.
Potrivit acestui text de lege, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Ori, fapta săvârșită de inculpat prin conținutul ei concret reținut corect de instanțele de judecată pe baza probelor administrate, prezintă pericolul social al infracțiunii de tâlhărie în condiții agravante (în timpul nopții, într-un loc public), prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen.
Deci nu se poate susține că fapta este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Critica referitoare la individualizarea pedepsei este fondată.
Prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și a făcut aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., motivate pe atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta comisă, vârsta tânără (născut la 30 iulie 1986), labilitatea psihică, având discernământul diminuat și faptul că era elev.
Prima instanță a redus pedeapsa prevăzută de textul de lege aplicat, sub minimul special, dar nu în suficientă măsură față de gradul de atenuare a răspunderii penale în raport de circumstanțele recunoscute.
Se impunea ca instanța de fond să reducă pedeapsa la limita prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Instanța de apel la rândul său, a respins apelul inculpatului, menținând pedeapsa aplicată de prima instanță.
Greșeala de individualizare a celor două instanțe constituie motivul de recurs prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa decizia recurată precum și sentința numai cu privire la individualizarea pedepsei, care se va reduce de la un an și 4 luni, la un an închisoare.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6753/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6740/2005. Penal → |
|---|
