ICCJ. Decizia nr. 6740/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 103 din 29 iulie 2005, Tribunalul Călărași l-a condamnat pe inculpatul C.M.,
- în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;
- în baza art. 11din Legea nr. 61/1991, la 6 luni închisoare;
- în baza art. 192 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă prevenția de la 15 iunie 2005 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 17.579.197 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta București, luând act că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă, precum și obligarea aceluiași inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că la data de 4 septembrie 2004, inculpatul C.M. a plecat din locuința sa din comuna Independența spre domiciliul concubinei sale S.V. din comuna Grădiștea, județul Călărași, cu intenția de a o aduce acasă.
între inculpat și concubină au avut loc neînțelegeri din cauza cărora aceasta a plecat la mama sa.
întrucât între inculpat și partea vătămată C.I., fratele concubinei, au avut loc anterior dese conflicte, urmate de scandaluri și bătăi, inculpatul, la plecarea de acasă, s-a pregătit pentru o eventuală asemenea întâlnire, luând asupra un cuțit de bucătărie.
Ajuns la locuința martorei C.M., mama concubinei sale și unde aceasta locuia de când îl părăsise, inculpatul C.M. a strigat-o pe S.V. însă din imobil a ieșit partea vătămată C.I. care, fiind sub influența alcoolului, a început să-l înjure pe inculpat și chiar să-l lovească.
Cei doi s-au lovit reciproc și în timpul conflictului au avansat pe holul casei, unde inculpatul a scos cuțitul din buzunar și a lovit-o pe partea vătămată de 3 ori în hemitorace.
După comiterea faptei inculpatul a părăsit locuința, îndreptându-se spre domiciliul lui peste câmp iar partea vătămată a ieșit în stradă, cerând ajutor și fiind transportată la Spitalul de Pneumoftiziologie Marius Nasta din București unde s-a intervenit chirurgical.
Din certificatul medico-legal eliberat de S.M.L. Călărași rezultă că partea vătămată C.I. a fost internată, în perioada 5 - 16 septembrie 2004, fiind diagnosticată la externare cu plăgi înjunghiate suturate hemitorace stâng, hemopneumotorax stâng drenat. S-a practicat de urgență pleurostomie.
Leziunile au fost produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, necesitând 25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața victimei.
Inculpatul și-a recunoscut vinovăția, motivând fapta prin conduita prealabilă agresivă a părții vătămate care, la rândul ei, confirmă că inițiativa îmbrâncelilor și loviturilor ulterior aplicate reciproc, i-a aparținut, între părți mai având loc conflicte soldate cu bătăi.
Instanța a respins cererea inculpatului de a se reține în cauză circumstanța provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în considerarea permanentelor conflicte dintre părți și a pregătirii inculpatului, prin înarmarea cu cuțitul, pentru eventuala întâlnire cu partea vătămată.
împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a celor prevăzute de art. 74 C. pen., în considerarea datelor personale și conduitei sincere în cursul procesului, precum și achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu întrucât imobilul în care a pătruns nu aparținea părții vătămate, ci mamei acesteia.
Prin decizia penală nr. 685 din 15 septembrie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind întrunite condițiile săvârșirii infracțiunilor în stare de provocare și nici cele de caracterizare a împrejurărilor relative la conduita anterioară și din cursul procesului ca circumstanțe atenuante.
Asemenea, s-a apreciat ca fiind realizate și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., fiind fără semnificație faptul că partea vătămată nu era proprietarul imobilului în care inculpatul a pătruns fără drept, înarmat.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, ca și în precedenta cale de atac, să se constate incidente împrejurările legale de atenuare prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., a celor judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen, și lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului susținut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 14 și 12 C. proc. pen., este fondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
Situația de fapt a fost corect reținută, aceasta rezultând din mijloacele de probă administrate.
Conflictul care a degenerat în faptele cu urmările cunoscute a avut loc numai între părți, nefiind prezente alte persoane, iar declarațiile inculpatului și ale părții vătămate, cu nuanțe, coroborate cu celelalte elemente de fapt care rezultă din procesul verbal de constatare, planșa foto, actul medico-legal și declarațiile martorilor asupra unor împrejurări în legătură cu relațiile celor implicați, susțin situația de fapt reținută în cauză.
Este temeinic stabilit că între inculpat și partea vătămată au avut loc anterior dese certuri, finalizate cu bătăi și, în considerarea acestora, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit pentru eventuala întâlnire cu partea vătămată.
Constatând că la locuința mamei concubinei sale se află numai persoana vătămată, inculpatul a acceptat confruntarea cu aceasta, reușind prin agresivitate să ajungă în holul imobilului, unde a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuțitul.
Pătrunderea inculpatului, în aceste împrejurări, în imobil, realizează conținutul infracțiunii de violare de domiciliu în forma agravată prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., respectiv faptă săvârșită de o persoană înarmată, fiind evident că a fost comisă fără drept și fără consimțământul părții vătămate.
împrejurarea că partea vătămată nu era proprietarul locuinței nu are relevanță, fiind stabilit că aceasta locuia faptic împreună cu mama sa în acel imobil.
Așa fiind, critica făcută de inculpat hotărârii prin care a fost condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, este neîntemeiată.
Nici motivul de casare privind omisiunea constatării existenței circumstanței atenuante a provocării, în condițiile căreia a comis fapta de tentativă de omor, nu este fondată.
Pentru existența provocării, nu este suficient să se constate că partea vătămată a săvârșit actul provocator, prin violență, ci, în egală măsură, că acest act a fost de natură să provoace o puternică tulburare sau emoție, sub stăpânirea căreia inculpatul să fi comis infracțiunea.
Ori, din datele cauzei rezultă fără echivoc că între cele două părți conflictele erau frecvente, inculpatul așteptându-se la întâlnirea cu partea vătămată la atitudine violentă din partea acestuia, pe care însă a acceptat-o și, în această eventualitate s-a și înarmat cu cuțitul.
O astfel de pregătire pentru o confruntare din partea inculpatului în condițiile în care acesta a mers la locuința părții vătămate, exclude caracterizarea conduitei violente a victimei ca fiind de natură să producă o puternică tulburare sau emoție inculpatului.
Neexistând, în condițiile date, starea de provocare, Curtea constată că în cauză există împrejurări dintre cele prevăzute de art. 74 C. pen., care pot fi considerate circumstanțe atenuante.
Inculpatul este tânăr, fără antecedente penale, având o conduită sinceră în cursul procesului penal.
Prin neconstituirea părții vătămate ca parte civilă se învederează stăruința inculpatului de a înlătura sub aspect material, urmările infracțiunii, fiind și restabilite relațiile personale prin împăcarea părților.
în considerarea acestor împrejurări vor fi reținute în cauză prevederile art. 74 C. pen., astfel că, admițând recursul inculpatului vor fi reduse pedepsele stabilite pentru fiecare dintre infracțiuni sub limita minimă legală specială, conform dispozițiilor art. 76 C. pen.
Din pedeapsa rezultantă ce a fost aplicată s-a dedus timpul arestării preventive de la data de 15 iunie 2005 la data de 30 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6747/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6718/2005. Penal → |
|---|
