ICCJ. Decizia nr. 6750/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 931 din 28 iunie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul N.L. în temeiul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.
Revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 800.000 lei către stat, 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.
S-a reținut că, prin sentința penală nr. 1118 din 14 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1570 din 4 martie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientul N.L. a fost condamnat, la pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Instanța a reținut că, în seara zilei de 14 august 2002, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată I.M. de la care, prin violență, a sustras lănțișorul de aur de la gât.
în motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul a susținut că instanțele de judecată au făcut o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză, reținând în mod eronat că el este autorul infracțiunii de tâlhărie.
Totodată, a susținut că organele de cercetare penală au comis abuzuri în timpul anchetei, iar procurorul a consemnat în fals că i-a prezentat materialul de urmărire penală.
A mai susținut că măsura arestării preventive a sa a fost dispusă în mod nelegal, față de lipsa probelor.
Instanța de fond a constatat că motivele invocate de revizuient referitoare la modul de interpretare a probelor și nelegalitatea dispunerii măsurii arestării preventive nu se încadrează între cele limitativ și expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Cât privește pretinsa comitere de fapte penale de către organele de cercetare penală și procuror, acest motiv se regăsește în cel prevăzut de dispozițiile art. 394 lit. d) C. proc. pen., însă pentru a putea conduce la admiterea unei cereri de revizuire în cauză trebuie să existe o hotărâre judecătorească ori o ordonanță prin care să se fi dispus asupra acestor fapte.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 686/ A din 15 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuent care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs condamnatul N.L. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și revizuirea hotărârii de condamnare, învederând aceleași motive mai sus-arătate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Motivele invocate de revizuientul N.L. fie nu fac parte din cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., fie nu îndeplinesc cerințele pentru a putea constitui un motiv de revizuire, în cauză nefiind constatată săvârșirea vreunei infracțiuni de către persoana care a efectuat cercetarea penală sau de către procuror în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Au fost văzute dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6752/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6753/2005. Penal → |
|---|
