ICCJ. Decizia nr. 6583/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 380 din 22 iulie 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpații:
1. C.I.C. la:
- 6 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.;
- 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) alin. (21) lit. a) C. pen. în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume: 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
2. P.D. la:
- 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 864C. pen., a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 135/2003 a Judecătoriei Câmpina, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 316/2003 a Tribunalului Prahova, urmând a fi executată pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că în final, inculpatul va executa pedeapsa de 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
3. C.G. la:
- 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.;
- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Pe durata executării pedepselor, conform art. 71 C. pen., celor 3 inculpați le-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților, iar din pedepsele pe care aceștia urmează să le execute, s-a dedus, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul reținerii și arestării preventive de la 30 aprilie 2005, la zi, pentru fiecare.
S-a constatat că nu a fost ridicat cuțitul de la inculpatul C.I.C. și toporul de la inculpatul P.D., în vederea confiscării.
în baza art. 346, 14 și 15 C. proc. pen., și art. 1003 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată B.R. în sensul că fiecare inculpat a fost obligat să-i plătească câte 2.000 lei RON cu titlu de daune morale, iar în solidar la plata sumei de 102 lei RON cu titlu de daune materiale.
Diferit, fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte 190 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 60 lei RON reprezentând onorarii cuvenite pentru apărarea din oficiu urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
în ce privește onorariu de avocat pentru apărarea părții vătămate, în sumă de 40 lei RON, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele.
La data de 29 aprilie 2005, în jurul orelor 16,00, partea vătămată B.R. a ieșit la plimbare cu numitul M.C., dată la care erau internați în Spitalul Voila.
Cei doi s-au deplasat, în pădure, circa 1 km spre un izvor cu intenția de a lua apă.
în acea zi și la acea oră, prin apropiere se aflau și inculpații care anterior au consumat băuturi alcoolice.
La vederea părții vătămate, inculpații C.I.C., P.D. și C.B. au luat hotărârea de a o viola.
Pentru a pune în practică rezoluția infracțională, cei trei s-au apropiat de partea vătămată și însoțitorul acesteia, împrejurare în care P.D. care avea asupra sa un topor a mers la numitul M.C. și sub pretextul că îi cere o țigară, l-a obligat să rămână lângă el.
La rândul lui, inculpatul C.I.C., având un briceag asupra sa, s-a deplasat la partea vătămată pe care a prins-o de o mână, de cealaltă fiind prinsă de inculpatul C.G.
Partea vătămată a început să plângă și să roage pe inculpați să o lase în pace.
Inculpații C.I.C. și C.G., nu numai că nu au dat curs rugăminților părții vătămate, mai mult chiar au dus-o în pădure o distanță de cca. 50 m unde, sub amenințarea cu briceagul, inculpatul C.I.C. a întreținut, o singură dată, un raport sexual.
în timpul actului sexual, inculpatul C.G. a stat la 2 metri de cei doi, și după consumarea actului sexual, a vrut să întrețină și el un asemenea raport cu partea vătămată, însă a renunțat cu condiția ca aceasta să-i dea ceasul de la mână și un inel din aur pe care îl avea pe un deget.
Pentru ca partea vătămată să dea cele două bunuri, inculpatul C.I.C. a amenințat-o că îi va tăia degetul.
Amenințată fiind, de teamă, partea vătămată a dat ceasul inculpatului C.G., iar inelul inculpatului C.I.C.
Inculpatul C.I.C. a controlat pe partea vătămată în buzunare de unde i-a luat suma de 1.800.000 lei și o cartelă telefonică R.
între timp, la locul faptei, a venit și inculpatul P.D. care, profitând de situația în care se afla partea vătămată, a luat-o cu forța, și după ce s-a deplasat cca. 10 m, a întreținut cu aceasta raport sexual, o singură dată.
în cele din urmă inculpații i-au dat drumul părții vătămate, nu mai înainte de a o amenința cu bătaia dacă va reclama cele întâmplate.
S-a mai reținut că la insistențele părții vătămate, inculpatul C.G. i-a restituit ceasul care valora 200.000 lei.
Revenind la spital, partea vătămată a relatat cele întâmplate personalului medical, care a sesizat organele de poliție.
După comiterea faptelor, inculpații C.I.C. și C.G. i-au relatat inculpatului P.D. că au deposedat pe partea vătămată de un inel și suma de 1.010.000 lei, după care au împărțit-o între ei, încercând să valorifice inelul, pe care l-a oferit spre vânzare numitului D.A., care însă nu a dat curs ofertei.
în cele din urmă, inelul a fost dat numitului C.C. în schimbul unui telefon, fără ca acesta să aibă cunoștință de proveniența inelului.
Actul medico-legal întocmit în cauză a consemnat că în urma examinării părții vătămate, aceasta a prezentat leziuni traumatice externe care au putut fi produse prin frecare la nivelul tegumentului abdominal și feței mediale a coapselor și care puteau data de 29 aprilie 2005.
S-a mai precizat faptul că, leziunile puteau fi consecința raportului sexual reclamat de partea vătămată și că pentru vindecarea acestora au fost necesare 6-7 zile îngrijiri medicale.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații C.I.C., C.G. și P.D.
în esență, inculpații au criticat hotărârea primei instanțe cu privire la pedepsele aplicate pe care le consideră prea severe și la cuantumul despăgubirilor la care au fost obligați pe care le consideră prea mari.
Diferit, inculpatul C.G. a susținut că nu a întreținut raport sexual cu victima și nici nu a tâlhărit-o pe aceasta, iar inculpatul P.D. că a mai întreținut anterior raporturi sexuale cu victima cu voia acesteia și faptul că nu a participat la deposedarea ei de bunurile despre care se face vorbire în hotărârea de condamnare.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 377 din 20 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați pe care i-a obligat la plata sumelor de câte 250 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei RON reprezintă onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
în motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și ea rezultă din procesul verbal încheiat de organele de poliție la 30 aprilie 2005, declarațiile inculpaților, ale părții vătămate B.R., declarațiile martorilor M.C., R.M.G., D.A., G.V. și C.C., dovada de restituire a unui inel și planșele fotografice, probe care, au fost analizate și just interpretate de instanța de fond și de asemenea motivat a înlăturat unele susțineri făcute de inculpați în fața instanței, susțineri neconfirmate de vreo probă, situație în care încadrările juridice date faptelor sunt corecte.
în ce privește pedepsele aplicate inculpaților, s-a arătat că au fost bine individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că a ținut seama de activitatea infracțională desfășurată de fiecare inculpat în parte, gradul de pericol social deosebit al faptelor dar și de persoana inculpaților, cunoscuți cu antecedente penale și nu în ultimul rând, poziția procesuală pe care au înțeles să o adopte, susținând că atunci când au comis faptele se aflau în stare de ebrietate.
Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpații C.I.C., C.G. și P.D.
Printr-un motiv comun de casare, inculpații au criticat decizia instanței de apel cu privire la pedepsele aplicate pe care le consideră prea mari, solicitând reducerea acestora prin reaprecierea criteriilor de individualizare, în special cele personale cum sunt lipsa antecedentelor penale, situația grea familială și conduita corectă pe timpul desfășurării procesului penal.
Asupra recursurilor de față:
Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că în cauză s-a reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele existente la dosar, iar faptele au fost încadrate în textele de lege corespunzătoare.
Referitor la pedepsele aplicate inculpaților se constată că nu se impune a se aduce nici o critică pentru cele ce privesc pe inculpații C.G. și P.D., care relevă atât gradul de pericol social al faptelor cât și datele ce caracterizează persoana lor, nefiind nici pe departe severe, fiind în măsură să realizeze scopul arătat în art. 52 C. pen.
Referitor la acești inculpați, critica fiind nefondată, recursurile urmează a fi respinse ca atare.
în ce privește însă tratamentul juridic aplicat inculpatului C.I.C. și în special pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie se constată că este prea severă.
în cauză s-a dat o semnificație disproporționată pericolului social al infracțiunii de tâlhărie în detrimentul datelor care țin de persoana inculpatului, în principal aceea că nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o comportare relativ sinceră, făcându-și apărările pe care le-a considerat oportune fără însă a avea consecințe negative asupra aflării adevărului.
Pentru considerentele arătate se constată că pedeapsa aplicată inculpatului C.I.C., pentru infracțiunea de tâlhărie este prea severă, motiv pentru care recursul său urmează a fi admis, a casa sentința atacată și a se dispune în consecință.
Urmare a reducerii pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie urmează a se modifica și pedeapsa de executat având în vedere că în cauză inculpatul a săvârșit două fapte aflate în concurs.
Din pedepsele pe care inculpații urmează să le execute se va deduce durata reținerii și arestării preventive, la zi.
Inculpații C.G. și P.D. aflându-se în culpă procesuală, urmează a fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în ce privește pe inculpatul C.I.C., s-a avut în vedere că recursul declarat de acesta a fost admis, cheltuielile judiciare au fost suportate de stat, iar onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea sa din oficiu s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6581/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6585/2005. Penal → |
|---|
