ICCJ. Decizia nr. 6803/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6803/2005
Dosar nr. 7192/2005
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului V.C.G. şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea cererii de recuzare a tuturor magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, având pe rol soluţionarea cererii de recuzare a întregii instanţe a Tribunalului Bucureşti formulată de inculpatul arestat preventiv V.C.G., a motivat că potrivit art. 52 alin. (6) C. proc. pen., în cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuză întreaga instanţă, instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzării dispuse cu privire la arestarea preventivă în condiţiile prevăzute de lege.
Instanţa Curţii de Apel Bucureşti a indicat greşit textul legal de la art. 52 alin. (6) C. proc. pen., în realitate el fiind cel prevăzut de art. 52 alin. (51) C. proc. pen., aplicabil în cauză.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care cere casarea acesteia şi revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul este inadmisibil.
Cauza privind pe inculpatul V.C.G. se află în faza judecăţii în fond la Tribunalul Bucureşti.
Aşa fiind, competenţa exclusivă a controlului măsurilor ce se impun a fi luate de această instanţă aparţine Curţii de Apel Bucureşti inclusiv cele relative la măsurile preventive.
Curtea de Apel Bucureşti şi-a exercitat acest control asupra măsurilor ce se impun prin menţinerea stării de arest a inculpatului.
Prin recuzarea succesivă a tuturor judecătorilor instanţei Tribunalului Bucureşti şi Curţii de Apel Bucureşti, fără motive temeinice şi legale, inculpatul abuzează de prevederile art. 52 C. proc. pen., cu unicul scop de a împiedica desfăşurarea normală a procesului, încercând să determine întârzierea aplicării unor măsuri procesuale şi controlul acestora prin deplasarea competenţei spre o altă instanţă decât cea prevăzută de lege, ceea ce este inadmisibil.
Pe de altă parte, din examinarea prevederilor art. 52 C. proc. pen., nu rezultă că măsurile luate în cadrul procedurii prevăzute de acest text pot fi atacate cu recurs separat.
Or, potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.
Prin urmare, recursul inculpatului este inadmisibil, astfel că potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul V.C.G. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 3697/2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 RON (800.000 lei) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6793/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6806/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
