ICCJ. Decizia nr. 6807/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6807/2005
Dosar nr. 6613/2005
Şedinţa publică din 5 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1189 din 13 septembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul G.I., în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., de la data împlinirii vârstei de 18 ani, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 iunie 2005 la zi.
S-a constatat că probele litigiu constituite din 0,14 gr. heroină au fost folosite în procesul analizelor de laborator.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în ziua de 6 iunie 2005, inculpatul G.I. a vândut denunţătorului P.A. trei doze heroină cu suma de 750.000 lei şi că la percheziţia ce i s-a efectuat s-au mai găsit asupra sa alte trei doze heroină destinate comercializării.
În favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., avându-se în vedere conduita anterioară general bună şi comportamentul sincer în cursul procesului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanţe considerând nefondată critica formulată în sensul greşitei individualizări a pedepsei.
Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că pedeapsa aplicată este conformă cu pericolul social al faptei şi ţine seama de elementele favorabile care caracterizează persoana inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul G.I. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, solicitând reducerea ei şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului G.I. în săvârşirea, la data de 6 iunie 2005, a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Probele administrate în cauză au confirmat că la data arătată inculpatul a vândut denunţătorului P.A. trei doze heroină cu suma de 750.000 lei, asupra lui găsindu-se alte trei doze heroină destinate comercializării.
Referitor la pedeapsa aplicată se constată că instanţele, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au avut în vedere pericolul social grav al infracţiunii şi au ţinut seama şi de persoana inculpatului, în favoarea căruia au recunoscut circumstanţe atenuante, conform art. 74 lit. a) şi c) din acelaşi cod, constând în conduita anterioară general bună şi comportamentul sincer din timpul procesului penal, stabilind sancţiunea la 4 ani închisoare, sub minimul legal.
Se mai constată că această pedeapsă cu executare în regim de detenţie este de natură a asigura conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, constrângerea, reeducarea şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Întrucât au fost respectate aceste dispoziţii legale şi nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei ori modalităţii de executare, critica formulată în sensul greşitei individualizări a sancţiunii nu mai poate fi primită.
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondat motivul de casare invocat şi neexistând cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 6 iunie 2005 la 5 decembrie 2005 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 783/ A din 14 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului de la 6 iunie 2005 la 5 decembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6806/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6813/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
