ICCJ. Decizia nr. 6840/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara a fost menținută starea de arest a inculpatului I.S.A.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 338 din 3 octombrie 2000 a Tribunalului Arad, inculpatul a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (2), raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, menținând totodată starea de arest a inculpatului, apreciindu-se că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
în conformitate cu dispozițiile art. 3002C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest.
Din examinarea actelor dosarului se constată că împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 alin. (1) lit. f) și h) C. proc. pen., pentru infracțiunile săvârșite, reținându-se că la data de 12 iulie 2004 inculpatul a primit de la denunțătorul F.F.D. suma de 500 Euro în scopul de a-i diminua taxele vamale aferente introducerii în țară a două combine agricole achiziționate din Germania.
Tribunalul Arad, prin sentința penală nr. 338 din 3 octombrie 2005, a reținut în urma analizei probelor cauzei, vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, respectiv 5 ani și 6 luni.
Având în vedere probatoriul administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acestei măsuri de instanță este pe deplin justificată în raport cu dispozițiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 pct. 1 lit. a) din C.A.D.O.L.F. ratificată prin Legea nr. 30/1994 și că punerea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama de natura faptelor și împrejurărilor comiterii lor.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respins recursul declarat de inculpat, și obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6839/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 220/2005. Penal → |
|---|
