ICCJ. Decizia nr. 6843/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 236/P/2004, au fost trimiși în judecată inculpații:
- E.F. și C.C., primul pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., iar cel de-al doilea, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Prin actul de trimitere în judecată, s-a reținut, în fapt următoarele:
Victima B.C. a fost administrator la SC R.P. SRL Mătăsari, jud. Gorj. La parterul blocului în care locuia a amenajat un bar, pe care l-a extins printr-o construcție anexă. Localul în discuție era compus din barul propriu-zis (barman fiind soția administratorului B.G.), un separeu și două încăperi folosite de consumatori și era frecventat de diverse persoane, precum B.D., C.C., P.P.T., E.F., O.I., B.I., ș.a.
în noaptea de 7 februarie 2004, victima B.C. a servit masa și a consumat băuturi la bar, în separeu, împreună cu numiții N.F. și P.V.
în jurul orei 3,30, în bar au intrat inculpații E.F. și C.C. însoțiți de alte persoane care participaseră la o discotecă organizată în localitatea Dragotești.
După ora 4,30, inculpații C.C. și E.F., precum și cei din anturajul lor au părăsit localul la intervale scurte de timp, ocazie cu care au luat cu ei și sticle cu bere.
Acest fapt a fost observat atât de victimă cât și de barmana B.G. ce așteptau la ieșirea din bloc.
B.C., administratorul barului a reproșat comportamentul inculpaților și a însoțitorilor lor și l-a deposedat pe inculpatul C.C. de sticla de bere, lovindu-l cu aceasta în cap.
în acest conflict a intenționat să intervină inculpatul minor E.F. însă a fost oprit de soția victimei. în aceste împrejurări, inculpatul E.F. a aruncat cu sticla și a fugit împreună cu celălalt inculpat, C.C.
După această fază conflictuală, B.G. a revenit în bar.
Deși a rămas singur, B.C. a pornit în urmărirea inculpaților pe care i-a ajuns în apropierea bazei sportive, împrejurare în care a fost lovit de mai multe ori de cei doi cu obiecte contondente. Loviturile aplicate victimei au determinat căderea succesivă a acesteia pe aleea betonată.
După acest incident, inculpații s-au deplasat la barul SC M.T. SRL din comuna Mătăsari unde și-au exprimat satisfacția legat de agresionarea victimei.
Victima a plecat către casă și s-a culcat. La scurt timp, a intrat în comă, motiv pentru care a fost transportat la Spitalul jud. Tg. Jiu apoi transferat la Spitalul Clinic jud. nr. 1 Craiova, unde a decedat la data de 9 februarie.
în cauză, a fost pronunțată sentința penală nr. 181 din 11 mai 2004, de către Tribunalul Gorj, prin care, în temeiul art. 333 C. proc. pen., dosarul a fost restituit Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru completarea urmăririi penale.
Prin aceeași hotărâre, s-a dispus punerea în libertate a inculpaților, față de care se luase măsura arestării preventive.
în motivarea acestei hotărâri, s-a arătat că urmărirea penală este nelegală cu privire la inculpatul E.F. și în același timp incompletă în ce privește pe ambii inculpați.
Nelegalitatea urmăririi penale, referitor la inculpatul E.F. a constat în modul de prezentare a materialului urmăririi penale de către procuror la data de 7 aprilie 2004, după ce prin ordonanța din 17 februarie 2004 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de omor calificat, fiind încălcate prevederile art. 481 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora când învinuitul sau inculpatul este un minor ce nu a împlinit vârsta de 16 ani la prezentarea materialului de urmărire penală este obligatorie citarea delegatului autorității tutelare și a părinților.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj care a fost admis de către Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 946 din 9 iulie 2004, decizie prin care s-a casat hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
în urma rejudecării cauzei, Tribunalul Gorj a pronunțat sentința penală nr. 93 din 8 martie 2005, prin care a hotărât:
- condamnarea inculpatului E.F., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) și art. 99 și următoarele C. pen.;
- condamnarea inculpatului C.C., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 73 lit. b), raportat la art. 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut, pentru ambii inculpați, aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută starea de arest a inculpaților, iar din pedepsele aplicate s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 17 februarie 2002, la zi.
Prin aceeași hotărâre, inculpații C.C. și E.F. au fost obligați, în solidar, acesta din urmă și cu partea responsabilă civilmente E.G. să plătească părții civile Spitalul jud. Tg. Jiu - C.S.G., suma de 1.059.504 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă, calculată până la plata efectivă a sumei datorată.
De asemenea, cei doi inculpați au fost obligați în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente să plătească părții civile B.G. suma de 150.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare a victimei, o rentă globală de câte 10.500.000 lei în favoarea minorilor B.V.D., B.F.M. și B.M.C., precum și la câte 1.000.000 lei lunar cu titlu de rentă în favoarea acelorași minori, cu începere de la data de 8 martie 2005 și până la majoratul acestora.
în aceleași condiții de solidaritate, inculpații au fost obligați să plătească părții civile B.G. suma de câte 50.000.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea moștenitorilor victimei și anume B.G., B.V.D., B.F.A. și B.M.C.
Inculpații au fost obligați să plătească statului suma de câte 8.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, inculpatul E.F. urmând să plătească această sumă în solidar și cu partea responsabilă civilmente E.G.
în motivarea acestei hotărâri prima instanță a reținut că situația de fapt descrisă în actul de trimitere în judecată este reală, în sensul că inculpații sunt autorii faptei de omor ai victimei, acest lucru fiind confirmat cu probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, cu precizarea că în cauză a rezultat în mod nemijlocit că fapta a fost comisă și ca urmare a comportării culpabile a victimei care prin felul său de a se manifesta a provocat în psihicul acestora o puternică tulburare, care impunea în mod necesar constatarea că fapta a fost săvârșită în condițiile art. 73 lit. b) C. pen.
împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpații C.C. și E.F., partea responsabilă civilmente E.G. și partea civilă B.G.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la:
- greșita încadrare juridică a faptei, în sensul că în cauză în mod eronat inculpații au fost condamnați, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. e) C. pen., în loc de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cum s-a dispus prin actul de trimitere în judecată;
- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților pe care le consideră prea mici față de gravitatea faptelor comise.
Inculpatul C.C. a criticat, în principal, hotărârea primei instanțe cu privire la greșita sa condamnare, solicitând a se dispune achitarea, întrucât probele de la dosar nu sunt în măsură să dovedească vinovăția sa iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, întrucât nu sunt dovezi care să justifice intenția sa de a ucide.
Același inculpat a mai solicitat restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, întrucât probele existente la dosar sunt nu numai neconcludente dar și contradictorii.
Aceleași motive de casare invocate de inculpatul C.C. au fost susținute și de inculpatul E.F.
Partea civilă B.G. a solicitat majorarea rentei viagere lunare la care au fost obligați inculpații în favoarea copiilor minori la suma de 5.000.000 lei lunar și plata acesteia până la terminarea studiilor și nu până la majorat cum eronat s-a stabilit.
Partea responsabilă civilmente E.G. a criticat hotărârea pronunțată în cauză cu privire la greșita stabilire a vinovăției inculpatului E.F., fiul său, în cauză fiind implicate și alte persoane vinovate de moartea victimei cum și la greșita stabilire a obligațiilor bănești în favoarea părții civile care nu a făcut dovezi în sensul celor pretinse, precum și la omisiunea de a se avea în vedere că aceasta a primit de la stat ajutor de înmormântare.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 62 din 22 septembrie 2005, a admis apelurile declarate în cauză, a desființat hotărârea atacată și, în baza art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la procuror, în vederea completării materialului probator.
Prin aceeași decizie, a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului C.C. și punerea sa în libertate în situația în care nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare s-a decis a fi suportate de stat.
în motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că "în raport de criticile formulate în apel și analizând materialul probatoriu existent la dosar, instanța de apel constată că după administrarea probatoriilor de instanța de fond lacunele deja existente ale dosarului de urmărire penală s-au amplificat prin modificarea, respectiv completarea declarațiilor martorilor audiați și la urmărirea penală și prin declarația a doi martori neaudiați la urmărirea penală, respectiv martorii G.C. și martorul G.T. care prezintă o stare de fapt diferită de cea reținută prin actul de sesizare și care confirmă susținerile inculpaților".
S-a mai arătat că "Absența procesului-verbal de cercetare a locului faptei, a fotografiilor judiciare din dosarul de urmărire penală, fac imposibilă plasarea în spațiu a locului săvârșirii infracțiunii, fiecare dintre cei doi martori oculari de la urmărirea penală, respectiv S.F. și B.S.C., precum și ceilalți martori, susținând că agresiunea s-a desfășurat în locuri diferite prin raportare la obiective diferite "baza sporită", "spatele centralei" "spre poliție", "în apropierea barului C.", "în apropierea barului A.", etc., precizarea unor distanțe diferite și că "în nici un caz procesul-verbal întocmit de instanța de fond numit "constatări la fața locului" nu poate suplini cercetarea la fața locului însoțită de toate tipurile de fotografii judiciare, de cercetare, fotografii-schiță, de detaliu, fotografii ale obiectivelor principale, ale urmelor și măsurătorile fotografice, singurele mijloace criminalistice apte să ofere o imagine asupra raportului dintre locul propriu-zis sau faptei și zona înconjurătoare.
S-a mai relevat faptul că "la data trimiterii în judecată nu se cunoșteau rezultatele examenelor interne și externe ale corpului victimei, diagnosticul macroscopic nu fusese stabilit și prin urmare, modalitatea de producere a leziunilor descrise în rechizitoriu nu avea fundament științific, bazându-se exclusiv pe declarațiile martorilor și că "practic singurele probe din dosarul de urmărire penală sunt depozițiile martorilor S.F. și B.S.C. care însă prezintă moduri diferite de desfășurare a evenimentelor.
în același context, s-a mai arătat că pentru înlăturarea tuturor contradicțiilor dintre declarațiile martorilor se impune nu numai confruntarea acestora între ei, dar și confruntarea acestora cu inculpații, după care să se tragă o concluzie finală.
S-a conchis că "în aceste condiții instanța se afla într-o evidentă imposibilitate de a produce și administra probele necesare unei juste soluționări a cauzei, neputându-se substitui echipei criminalistice pe de o parte și neputând efectua toate consultările necesare decât cu mare întârziere, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile, va desființa sentința penală în totalitate și în baza art. 333 alin. (1) C. proc. pen., va restituit cauza pentru completarea urmăririi penale, în care sens a dispus ca organul de urmărire penală să desfășoare următoarele activități:
- dispunerea, sau în situația în care nu există, întocmirea procesului-verbal de cercetare la fața locului faptei, fotografiile judiciare și dispozițiile martorilor care au condus la reținerea în adresele către I.M.L. și rechizitoriu a folosirii obiectelor contondente: ștachetă și rozetă;
- după efectuarea fotografiilor de orientare să se stabilească distanțele până la construcțiile indicate de martorii audiați, drumurile de acces, posibilitățile de vizibilitate pentru aprecierea depozițiilor martorilor din blocurile învecinate, urmată de efectuarea unei fotografii schiță panoramică;
- reaudierea martorilor și stabilirea locurilor exacte în care se aflau aceștia, posibilitatea de vizibilitate a locului faptei, ținând cont că agresarea victimei s-a realizat în mai mulți timp;
- reaudierea martorilor G.T. și S.C., precum și confruntarea acestora cu ceilalți martori oculari B.S.C. și S.F., dar și cu martorii P.T. și O.I.
în final, s-a precizat că organul de urmărire penală va administra orice alte probe pentru justa soluționare a cauzei.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pe care a criticat-o cu privire la greșita restituire a cauzei la organul de urmărire penală, întrucât probele pe care acesta le consideră necesare pentru lămurirea unor aspecte legate de situația de fapt, nu fac parte din categoria acelora care ar face ca administrarea lor să se facă cu mare întârziere, întrucât acestea sunt legate de activități curente pe care instanțele de judecată se desfășoară în cursul cercetării judecătorești.
S-a solicitat a se constata că în cauză nu este cazul restituirii cauzei la procuror și că probele și activitățile invocate în decizia de casare, în măsura în care sunt confuze ori insuficient de lămuritoare se pot efectua de către însăși instanța de apel care, potrivit legii, are căderea să completeze materialul probator ori să administreze orice probă pe care o consideră utilă aflării adevărului.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 333 C. proc. pen., în tot cursul judecății instanța se poate desesiza și restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.
Analizând actele și lucrările de la dosar, raportat la obiectivele impuse de către instanța de apel organului de urmărire penală, prin decizia de restituire a cauzei, se constată că acestea nu îndeplinesc cerințele arătate în art. 333 C. proc. pen., respectiv imposibilitatea ori administrarea lor de către instanța de judecată decât cu mare întârziere.
Astfel, stabilirea cu certitudine a locului faptei se poate realiza de către instanță prin efectuarea unei cercetări la fața locului în prezența inculpaților și martorilor oculari, fără a mai fi nevoie de efectuarea de alte activități cum ar fi fotografii ale locului faptei, fotografii de detaliu ori panoramice, evident că în măsura în care aceste fotografii au fost făcute pot fi solicitate organului de urmărire penală să le depună la dosarul cauzei.
în situația în care instanța consideră totuși utile asemenea fotografii, poate dispune efectuarea acestora, cu ocazia efectuării de cercetări la fața locului.
Tot astfel, dacă operează că în cauză există contradicții între persoanele audiate în calitate de martori, poate dispune, fără nici o reticență și în baza rolului activ, reaudierea acestora și în caz de nevoie, confruntarea acestora fie între ei, fie cu inculpații, urmând ca în final să aprecieze asupra pertinenței acestora, activitate care nu necesită restituirea cauzei la procuror, câtă vreme astfel de obligații revin instanțelor în cursul judecății, inclusiv instanței de apel.
în situația în care instanța de judecată are cunoștință de faptul că organul de urmărire penală deține și alte probe ori înscrisuri care sunt în măsură să conducă la stabilirea adevărului, are posibilitatea dar și obligația legală să le solicite pentru a fi avute în vedere cu ocazia deliberării.
Nu este întemeiat nici motivul de restituire potrivit căruia se impune a se stabili cu ce obiect au lovit inculpații victima, deoarece acest lucru poate rezulta numai din cercetarea judecătorească și actele medicale întocmite în cauză.
Fără îndoială că instanța de apel va avea posibilitatea de a administra și orice alte probe pe care le va considera necesare și utile soluționării cauzei, atât din oficiu cât și la cererea părților.
Prin urmare, neexistând nici un motiv care să justifice soluția pronunțată de instanța de apel, urmează a se constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este întemeiat și prin urmare a fi admis, a casa decizia atacată cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății, respectiv pentru a se pronunța asupra apelurilor declarate în cauză.
în cauză, nu a existat nici o culpă procesuală, cheltuielile judiciare au fost suportate de stat, iar onorariile de avocat cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6878/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6839/2005. Penal → |
|---|
